EXCLUSIV Între uitare și speranță. România, la 10 ani după Colectiv. Mihai Grecea, supraviețuitor al tragediei: ”Trăim într-o țară care e ca un butoi cu pulbere care poate exploda oricând”

Au trecut zece ani. Zece ani de când flăcările dintr-un club bucureștean au mistuit nu doar vieți tinere, ci și ultima iluzie că România e un loc sigur. Zece ani de când un strigăt s-a ridicat din fum – „Corupția ucide” – și a cutremurat o țară întreagă. Dar fumul s-a risipit, iar în tăcerea care a urmat, prea puține s-au schimbat. Astăzi, mai mult ca oricând, ne întoarcem la acea noapte nu doar ca să plângem din nou, ci ca să înțelegem. Ce am învățat în tot acest timp? Cum s-a schimbat statul care trebuia să ne protejeze? Și mai ales – ce am făcut noi, ca societate, cu lecția primită în cel mai dureros mod posibil? Iar dacă tragedia din 2015 ne-a făcut să avem o voce, să ne ridicăm, să ne revoltăm, astăzi ne întrebăm unde s-a pierdut acea voce? Pentru că nu avem voie să uităm. Urmăriți un interviu realizat de Ilinca Nazarie, jurnalist TVR, cu Mihai Grecea, unul dintre supraviețuitorii Colectiv.

Au trecut 10 ani. Dacă astăzi ar fi cineva în România care nu ar ști ce s-a întâmplat la Colectiv, ce i-ati spune?

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: O tragedie care s-a petrecut pentru ca nu funcționează în România instituțiile statului cum trebuie. Cetățenii nu-și cunosc drepturile și nu pun presiune pe instituții. Și în felul ăsta, toată relația asta este viciată între cetățean și instituții, impactul asupra vieții noastre este foarte mare, până într-acolo încât se întâmplă catastrofe. Statul, care este un sistem care ar trebui să ocrotească viața oamenilor și să stabilească normele și să verifice aplicarea lor, astfel încât să fim în siguranță, nu a făcut-o și nu o face de atunci încontinuu în România. Vedem că trăim într-o țară care e ca un butoi cu pulbere care poate exploda oricând.

Ce am învățat în 10 ani?

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: Se pare ca nu prea mult. Se pare că nu mare lucru, pentru că se tot întâmplă lucruri. Atâta timp cât nu există răspundere, nici responsabilitate, nu răspunde nimeni, legea nu se aplică, legea penală nu se aplică, nu primește nimeni în mod real condamnare pentru neregulile acestea care au un impact major asupra siguranței publice. Nu pățește nimeni nimic. (…) Nu răspunde nimeni pentru nimic. Și nu mă refer aici numai la cazul Colectiv. Au fost mult mai multe tragedii de atunci. Nu s-a întâmplat nimic. Există un sentiment general în rândul celor care ar trebui să se ocupe de bunul mers al societății și al acestor instituții care să protejeze cetățeanul. Există sentimentul că sunt mai presus de lege și că nu pot păți nimic. Și atunci evident că nu se tem să facă toate nenorocirile și își permit să fie indolenți, neatenți, cinici, nepăsători.

Pentru cetațeanul Mihai Grecea, cum e să vezi că spui de 10 ani niște lucruri și nu se întâmplă nimic?

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: După tragedia asta prin care am trecut pe persoană fizică, nu doar așa ca cetățean care a fost martor la nenorocirea asta, am încercat să vorbesc. Evident, nu m-am uitat într-o parte, am înțeles niște lucruri, am încercat să vorbesc public. An de an se apropie ziua asta, televiziunile se înșiră la ușile răniților de la Colectiv. E ca un teatru așa, ca un circ. Sunt 2 zile, o zi, în care toată lumea vorbește despre asta. A în a 3-a zi s-a uitat tot. Și mai e un an și iar se numără tragediile. Și în anul următor iar ne amintim că a fost Colectiv și vorbim și spunem niște lucruri, aceleași în fiecare an. Nu se schimbă nimic sau aproape nimic și este foarte frustrant, e un sentiment de zădărnicie.

Colectiv, zece ani: pericolul amneziei istorice și groaza unei noi tragedii. Lecția pe care România nu a învățat-o

Primii care au așteptat schimbări au fost cei direct implicați, pe de-o parte, supraviețuitorii tragediei, pe de cealaltă parte, părinții tinerilor care au murit în urma incendiului din clubul Colectiv. Li s-au alăturat societatea civilă și cetățenii sătui de corupție, incompetență și minciună. Toți au sperat într-o resetare care să ajungă până în măduva societății și își dau seama că au fost naivi. Au trecut 10 ani. România nu are astăzi niciun centru pentru marii arși. Și încă nu i-a condamnat pe toți cei vinovați de tragedia din Clubul Colectiv.

30 octombrie 2025, 19:47 (actualizat 30 octombrie 2025, 19:50)

Ati încercat pentru o perioadă să schimbați ceva, cât ați fost în Ministerul Sănătății.

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: Da, m-am implicat. Doar din societatea civilă am reușit unele lucruri, vorbim de mecanismul de transfer în străinătate al pacienților cu arsură severă, în cazul în care nu pot fi tratați în România. (…) În România degeaba avem legi dacă nu se și aplică și autoritățile nu vor să le aplice. Nu vor să le aplice decât atunci când sunt forțate, le e teamă de ceva, altfel nu. Legea nu se aplică în România dacă nu e un factor de presiune publică. Și cum în ultimii ani tot mai puțin presa a fost interesată de subiectul acesta al pacienților fără de șansă sau al pacienților în situații limită, cum sunt pacienții cu arsuri severe, nici autorităților nu le-au mai fost teamă și n-au mai trimis pacienți afară decât dacă chiar s-a făcut scandal, deși legea există.

În 2025, România încă tratează sau nu tratează marele ars?

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: S-au făcut niște foarte mici progrese față de situația care era la Colectiv, dar nu peste tot, în anumite locuri. Aș nominaliza aici, fără doar și poate, unitatea funcțională de arși de la Timișoara, cea de la Casa Austria, de la Spitalul Județean. Sunt câțiva medici acolo foarte pasionați de domeniul acesta, pentru că nu poți trata arsura dacă nu ești pasionat de zona asta. Medicii de chirurgie plastică din România, chirurgii plasticieni, s-au cam dezangajat de domeniul arsurilor, care este foarte greu. Toți s-au dus spre chirurgia estetică și nu mai face nimeni arsuri. Nu vrea să facă nimeni arsuri, atâta timp cât și domeniul acesta este subfinanțat și nu sunt spitale. (…) Problema este la personalul secundar. Nu sunt suficienți asistenți și infirmieri care să fie specializați în așa ceva, pentru că de ce reușesc străinii să trateze arsura și noi nu reușim? E adevărat, au spitale conforme, au spitale foarte bune și sunt spitale proiectate special pentru a putea îngriji arsura. Dar în primul și în primul rând e atitudinea personalului medical de toate nivelurile. Și aici e foarte greu de făcut. Acolo e militărie, protocoalele care se respectă. Dacă ai nevoie de consumabile, le ai, nu există să faci compromisuri pentru că omori pacientul, îl chinui. În România lucrurile nu stau așa. Din păcate.

La zece ani de la tragedia din Colectiv, centrele pentru marii arși din România rămân promisiuni neonorate la timp

35 dintre răniții de la Colectiv au fost trimiși la clinici din străinătate, șase dintre aceștia au murit. Una dintre promisiunile de atunci a fost că și România va avea centre pentru marii arși, la fel ca în Austria, Franța, Olanda, Belgia sau Israel. Doar că au trecut 10 ani și încă nu au fost finalizate. La Timișoara, Târgu Mureș și București, lucrările sunt în desfășurare, în stadii diferite de realizare, de la 45 la sută în Capitală, până la 85% în vestul țării.

30 octombrie 2025, 20:14 (actualizat 30 octombrie 2025, 20:16)

E mai degrabă o problemă a infrastructurii și a lipsei de fonduri sau o problemă a cadrelor medicale?

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: Și, și. Nu poți trata într-un spital obișnuit arsura, dar nu poți să tratezi fără să ai personal dedicat și foarte bine instruit la toate nivelurile de necesare în performarea actului medical: de la infirmieri, la personal de curățenie, la tehnicieni care să facă mentenanță. Acolo e toleranță zero. Este, poate, specialitatea tehnico-medicală unde nu ai voie să faci compromis. Compromisul e egal cu condamnarea pacientului. E nevoie de respectarea protocoalelor, de îngrijire la virgulă. Nu ai loc de manevră. Orice fel de încercare de a trata un pacient cu arsură în alte condiții este o minciună, e o condamnare la moarte a pacientului sau o condamnare la un chin suplimentar inutil. (…) E o chestiune de etică socială, de etică în sine. Cine ești tu să spui că îl condamni și nu-l tratezi? Dacă azi pornești cu arsura, mâine vei face așa cu cancerul, cu transplantul de plămâni, ajungi să faci așa pentru că n-ai bani. Societatea asta nu se poate dezumaniza în halul acesta, încât să se îndepărteze de la ceea ce ce ține de esența umană, diferența între om și animal. Suntem oameni din momentul în care începem să ne ajutăm la greu, în momentul în care avem o rană, să ne îngrijim unii pe alții. Asta face diferența între noi și primate.

Cum ne explicăm acel ”avem de toate” al autorităților de acum 10 ani, dacă astăzi nu avem de toate?

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: Acolo a fost nesimțire, inconștiență, cinism al unor politicieni care erau obișnuiți să nu-și arate slăbiciunile în niciun fel. (…) Cred că Bănicioiu a ascultat prea mult de niște consilieri, care erau niște împărați din sănătatea asta românească atât de mafiotizată. (…) Arsura și îngrijirea arsurii este unui domeniu strategic pentru orice țară. Uitați-vă că se întâmplă accidente, avem războaie în preajma noastră, suntem o țară într-o regiune seismică serioasă. Și problema este nu dacă va fi, ci când va fi un cutremur mare, se vor rupe multe blocuri, se vor rupe multe conducte și vor fi arși. Ce faci cu ei, că n-ai centre de arși funcționale?

Interviul integral cu Mihai Grecea, unul dintre supraviețuitorii tragediei de la Colectiv, realizat de jurnalistul TVR Ilinca Nazarie îl puteți urmări AICI.

Raed Arafat, exclusiv la TVR Info: La 10 ani de la Colectiv, încă se încalcă reguli în cluburi, discoteci

Încă se încalcă reguli în cluburi, discoteci și alte localuri, la 10 ani de la tragedia din clubul Colectiv, în ciuda sancțiunilor prevăzute de lege, a atras atenția șeful DSU, Raed Arafat, la emisiunea Prim Plan de la TVR Info.

30 octombrie 2025, 21:22 (actualizat 30 octombrie 2025, 23:38)