Mii de persoane din Gaza, date dispărute la doi ani după unul dintre cele mai distructive războaie din ultimele decenii. Familiile caută indicii
Mii de oameni din Gaza își caută rudele dispărute în unul dintre cele mai distructive războaie din ultimele decenii. Unii sunt îngropați sub clădiri distruse. Alții au dispărut pur și simplu în timpul operațiunilor militare israeliene.
Când au început să cadă bombele israeliene, Mohammad al-Najjar, soția lui și cei șase copii au fugit din casa lor din sudul Gazei în toiul nopții, dispersându-se în teroare alături de sute de alți oameni din cartierul lor.
Când praful s-a așezat și al-Najjar s-a adăpostit cu familia sa într-un refugiu aflat la mile distanță, fiul său Ahmad, în vârstă de 23 de ani, lipsea. După răsărit, familia a căutat în spitalele din apropiere și a întrebat vecinii dacă l-au văzut. Nu era nicio urmă. La aproape doi ani mai târziu, încă îl caută.
„Parcă l-a înghițit pământul”, a spus Mohammad al-Najjar. A vorbit din cortul familiei din Muwasi, de-a lungul coastei sudice a Gazei, al nouălea lor adăpost de strămutare de la acea noapte fatidică din decembrie 2023, notează AP.
Într-un război în care numărul real al morților este necunoscut, „care este numărul exact (al persoanelor dispărute), nimeni nu știe”, a spus Kathryne Bomberger, director general al Comisiei Internaționale pentru Persoane Dispărute.
Familia al-Najjar a căutat printre dărâmăturile casei lor bombardate. Au mers la morgi și au verificat la Comitetul Internațional al Crucii Roșii.
„Este el un prizonier (în Israel), este mort?”, a întrebat tatăl acestuia în vârstă de 46 de ani. „Suntem pierduți. Suntem chinuiți de tot.”
Serviciile Penitenciare Israeliene și armata au spus că nu pot furniza detalii de identificare despre prizonieri specifici și au refuzat să comenteze situația lui al-Najjar.
Investigarea persoanelor dispărute, o sarcină complexă
Aproximativ 6.000 de persoane au fost raportate de rude ca fiind încă îngropate sub dărâmături, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza. Numărul real este probabil cu mii mai mare, deoarece, în unele cazuri, familii întregi au fost ucise într-un singur bombardament, fără să mai rămână cineva care să-i declare dispăruți, a spus Zaher al-Wahidi, oficialul ministerului responsabil cu datele.
Separat, ministerul a primit rapoarte din partea familiilor despre aproximativ 3.600 de alte persoane dispărute, a spus al-Wahidi, al căror destin este necunoscut. Până acum, au fost investigate doar peste 200 de cazuri. Dintre acestea, șapte au fost găsite deținute de Israel. Ceilalți nu se numărau printre cei cunoscuți ca fiind morți sau îngropați sub dărâmături.
Ministerul face parte din guvernul condus de Hamas. ONU și mulți experți independenți consideră că cifrele sale sunt fiabile.
CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii) are propria listă separată de persoane dispărute, cel puțin 7.000 de cazuri încă nerezolvate, fără a-i include pe cei despre care se crede că sunt sub dărâmături, a declarat purtătorul de cuvânt șef, Christian Cardon.
Au existat multe modalități de a dispărea în haosul ofensivelelor, loviturilor aeriene asupra clădirilor și deplasărilor în masă ale aproape tuturor celor 2,3 milioane de oameni din Gaza. Sute de persoane au fost reținute la punctele de control israeliene sau adunate în raiduri fără nicio notificare către familiile lor. Experți ai unui organism al ONU și mari organizații pentru drepturile omului au acuzat Israelul de genocid, acuzații pe care acesta le neagă vehement.
În timpul asalturilor terestre israeliene, trupuri au fost lăsate pe străzi. Palestinieni au fost împușcați când s-au apropiat prea mult de zonele militare israeliene, iar corpurile lor au fost găsite săptămâni sau luni mai târziu, în stare de descompunere.
Armata israeliană a luat un număr necunoscut de cadavre, afirmând că este în căutare de ostatici israelieni sau de palestinieni identificați ca militanți. A returnat câteva sute de trupuri fără identificare în Gaza, unde au fost îngropate în gropi comune anonime.
Investigarea persoanelor dispărute necesită tehnologie avansată de testare ADN, probe de la familii și de la trupuri neidentificate, precum și imagini aeriene pentru a localiza locurile de înmormântare și gropile comune, a spus Bomberger. „Este o întreprindere enormă”, a declarat ea.
Dar Israelul a restricționat intrarea în Gaza a materialelor necesare testării ADN, potrivit lui Bomberger și Ministerului Sănătății din Gaza. Autoritățile militare israeliene nu au comentat când au fost întrebate dacă aceste materiale au fost interzise.
Bomberger a spus că este responsabilitatea statului să găsească persoanele dispărute, în acest caz, Israel, în calitate de putere ocupantă. „Așadar, totul ar depinde de voința politică a autorităților israeliene de a face ceva în această privință.”
Doi ani de război în Gaza. Genocidul în cifre
Palestinieni reținuți în închisorile israeliene
Fadwa al-Ghalban nu a mai avut nicio veste despre fiul ei în vârstă de 27 de ani, Mosaab, din iulie, când acesta a mers să ia mâncare din casa familiei, crezând că trupele israeliene părăsiseră deja zona din apropierea orașului Maan, în sud.
Vărul lui, aflat în apropiere, l-a văzut pe Mosaab întins pe jos. Au strigat numele lui, dar nu a răspuns, iar cum trupele israeliene erau aproape, era prea periculos să se apropie, așa că au plecat. Au presupus că era mort. Când s-au întors mai târziu, membrii familiei nu au găsit niciun trup, doar papucii lui. Familia a postat anunțuri pe rețelele sociale, sperând că cineva l-a văzut pe Mosaab în detenție israeliană sau că l-a înmormântat.
Al-Ghalban trăiește cu speranță. Un alt membru al familiei fusese presupus mort, dar la patru zile după ce familia primise în mod oficial condoleanțele, au aflat că se afla într-o închisoare israeliană. Indiferent de soarta fiului ei, „există un foc în inima mea”, a spus al-Ghalban. „Chiar dacă cineva l-a îngropat, este mult mai ușor decât acest foc.”
Organizațiile pentru drepturile omului spun că Israelul „face să dispară” sute de palestinieni din Gaza, reținându-i fără acuzații sau proces.
Israelul nu face public numărul celor reținuți, decât prin cereri în baza Legii privind libertatea de informare. Conform unei revizuiri legislative din timpul războiului, deținuții din Gaza pot fi reținuți fără nicio revizuire judiciară timp de 75 de zile și li se poate refuza accesul la avocați pentru o perioadă și mai lungă. Aparițiile în fața unui judecător au loc, de obicei, în secret, prin video.
Grupul israelian pentru drepturile omului Hamoked a obținut documente care arată că, începând cu luna septembrie, 2.662 de palestinieni din Gaza erau reținuți în închisorile israeliene, pe lângă câteva sute de alte persoane deținute în facilități militare, unde organizațiile pentru drepturile omului, ONU și foști deținuți au raportat abuzuri și tortură de rutină.
Tot ce mai are al-Ghalban de la fiul ei sunt hainele lui din ultima zi. Refuză să le spele. „Le miros mereu. Vreau mirosul lui”, a spus ea, cu vocea frântă de lacrimi. „Îmi tot imaginez că vine, că merge spre mine în cort. Spun că nu e mort.”
Familiile celor dispăruți caută printre dărâmături
Cum majoritatea buldozerelor din Gaza au fost distruse, familiile trebuie să caute singure prin dărâmături, sperând să găsească măcar oasele celor dragi pierduți.
Fiica lui Khaled Nassar, Dalia, de 28 de ani, și fiul său, Mahmoud, de 24 de ani, au fost uciși în atacuri aeriene separate, rămânând îngropați sub casele lor din tabăra de refugiați Jabaliya.
Echipele de salvare nu au putut accesa în mare parte Jabaliya, care a fost lovită de atacuri repetate, raiduri și ofensive terestre și se află acum sub control militar israelian, fiind interzis accesul.
Dalia și soțul ei au fost uciși în casa lor pe 9 octombrie 2023, în a treia zi de război. Copiii lor au supraviețuit. Acum locuiesc cu bunicul lor. „Am căutat și nu am putut să o găsim”, a spus Nassar. „Părea că s-a evaporat cu racheta.”
Un an mai târziu, Israelul a lovit din nou casa familiei, îngropându-l pe Mahmoud, care se întorsese să facă un duș după ce familia evacuase locuința.
Când a început încetarea focului, în ianuarie, Nassar și soția sa Khadra au început să îl caute. În fiecare zi, tatăl în vârstă de 60 de ani, fost muncitor în construcții și tată a 10 copii, folosea un ciocan, o lopată și unelte mici pentru a sparge dărâmăturile. Soția lui căra găleți cu nisip și moloz.
Au săpat jumătate din casă și nu au găsit nimic. Apoi Israelul a rupt încetarea focului în martie și au fost nevoiți să fugă.
Khadra refuză să-și piardă speranța. Dacă va exista o nouă încetare a focului, va relua căutările, a spus ea, „chiar dacă găsesc doar inelul lui (Mahmoud) de pe deget sau niște oase pe care să le pun într-un mormânt și să spun că e fiul meu.”

