Ales în funcție în decembrie 2014, cu sprijin consistent al diasporei, a fost al patrulea președinte al României postdecembriste și primul de altă etnie decât română.
Iohannis a avut încă de la început în față provocări majore și s-a aruncat rapid în luptă cu adversarii politici, solidarizându-se în stradă cu românii, ca în cazul celebrei Ordonanțe 13, prin care guvernul condus de Sorin Grindeanu a încercat să modifice prevederile anticorupție din Codurile Penale.
Președintele a acumulat însă curând puncte nevralgice, de la situația caselor din Sibiu, la schimbarea atitudinii față de adversarii politici. Lipsa de comunicare, momentele de relaxare în contratimp cu situația din țară, opacitatea în privința cheltuielilor deplasărilor externe i-au atras faima de președinte mai degrabă absent.
La acestea se adaugă și eșecul obținerii unei funcții importante în plan internațional, după încheierea mandatului.
Pandemia, tragedia din Colectiv, războiul din Ucraina au pus la grea încercare mandatele lui Klaus Iohannis.
Un președinte care punctează însă la capitolul reușite prin atitudinea în cazul ordonanței 13, precum și prin sprijinul pentru Ucraina și Moldova, dar și prin semnarea pactului național pentru apărare.
Administrația Prezidențială a publicat și bilanțul celor două mandate de președinte ale lui Klaus Iohannis. Documentele au împreună 1.600 de pagini.
Urmărește-ne pe Google News
