Cum începe manipularea într-un grup religios obscur: atenție, validare și promisiunea adevărului absolut

Relatările despre tineri abordați pe stradă de persoane care promovează doctrina „God the Mother” au readus în atenție riscurile grupurilor religioase obscure, care câștigă încrederea viitorilor membri prin amabilitate, atenție și promisiunea apartenenței la o comunitate.

Psihologul Radu Leca explică faptul că pericolul nu constă în credință, ci în transformarea ei într-un instrument de control, prin reducerea spiritului critic, izolarea emoțională și glorificarea autorității.

În ultimele zile, mai multe persoane au relatat în mediul online că ar fi fost abordate în București și invitate să completeze chestionare ori să participe la discuții despre filozofie, voluntariat sau religie. Aceste mărturii au fost preluate de presa românească, însă amploarea exactă a fenomenului nu este stabilită oficial, iar informațiile despre activitatea organizației în România trebuie analizate cu prudență.

„God the Mother” este doctrina centrală a World Mission Society Church of God, organizație religioasă înființată în Coreea de Sud.

Potrivit prezentării sale oficiale, gruparea crede atât în „Dumnezeu Tatăl”, cât și în „Dumnezeu Mama”, despre care afirmă că le oferă oamenilor viață veșnică. Adepții îl consideră pe fondatorul Ahn Sahng-hong drept a doua venire a lui Iisus Hristos.

Blândețea și atenția, folosite pentru câștigarea încrederii

Psihologul Radu Leca atrage atenția că manipularea nu începe, de regulă, prin amenințări sau cereri radicale. Primul contact poate fi marcat de amabilitate, validare și un interes intens față de problemele persoanei abordate.

Viitorului membru i se poate oferi sentimentul că este ascultat, înțeles și acceptat necondiționat. Ulterior, această apropiere poate fi urmată de promisiuni privind descoperirea unui adevăr suprem, găsirea sensului vieții sau intrarea într-o comunitate „specială”.

„Sentimentul de apartenență devine o nevoie primară, iar acest lucru poate reduce capacitatea de analiză critică”, explică psihologul Radu Leca.

Validarea imediată din partea membrilor, atenția constantă și participarea la activități repetitive pot întări treptat atașamentul față de comunitate. În același timp, îndoiala poate fi descurajată subtil, prin inducerea vinovăției, a rușinii sau a temerii că persoana își trădează grupul.

Cum este diminuată autonomia unei persoane

Potrivit psihologului, astfel de mecanisme se pot baza pe slăvirea autorității, controlul informațiilor, limitarea contactului cu opiniile din exterior și împărțirea lumii în două tabere: „noi”, cei care cunosc adevărul, și „ei”, cei considerați ostili sau rătăciți.

Grupul oferă explicații simple pentru probleme complicate și răspunsuri categorice la fricile și incertitudinile vieții. Ritualurile și mesajele repetitive pot crea o senzație de predictibilitate și siguranță, în timp ce opiniile contrare sunt prezentate drept amenințări la identitatea comunității.

În timp, persoana poate ajunge să-și reorganizeze relațiile, timpul, banii și obiectivele personale în funcție de cerințele grupului.

Contradicțiile dintre promisiunile grandioase și realitatea cotidiană pot provoca o stare de confuzie, iar membrul poate prefera să renunțe la critică pentru a păstra coerența și legăturile construite în comunitate.

„Problema nu este credința în sine, ci vulnerabilitatea la mesajele repetitive, autoritatea carismatică și restructurarea priorităților vieții personale în favoarea grupului”, subliniază Radu Leca.

Semnele care ar trebui să ridice semne de întrebare

Un grup poate deveni îngrijorător atunci când promite salvarea exclusivă, pretinde că deține adevărul absolut și evită să ofere răspunsuri clare la întrebările dificile. Alte semnale sunt descurajarea criticii, stigmatizarea surselor externe și etichetarea celor care se îndoiesc drept persoane lipsite de credință sau influențate de rău.

Suspiciuni ar trebui să apară și atunci când membrilor li se cere să se îndepărteze de familie și prieteni, să renunțe la activitățile independente, să ofere bani sau un volum mare de timp ori să accepte decizii importante fără posibilitatea reală de a le contesta.

Radu Leca recomandă verificarea informațiilor din surse independente, menținerea relațiilor din afara comunității și stabilirea unor limite clare privind timpul, resursele financiare și nivelul de implicare.

O persoană abordată poate cere explicații verificabile despre conducerea organizației, finanțare, scopuri, reguli și libertatea de a pleca. Un grup sigur ar trebui să tolereze întrebările și dezacordul, fără să recurgă la amenințări, vinovăție sau presiune emoțională.

În cazul în care cineva simte că este controlat, izolat ori împiedicat să ia singur decizii, este important să discute cu persoane de încredere din afara grupului și să solicite sprijinul unui psiholog. Credința și apartenența religioasă nu sunt, prin ele însele, semne ale manipulării. Riscul apare atunci când autoritatea spirituală este folosită pentru anularea autonomiei și controlarea vieții personale.