BBC: Ce vor spune oamenii despre tine după moarte. De ce gândul la moștenirea lăsată în urmă poate face bine psihicului

Ce vor spune oamenii despre tine după ce nu vei mai fi? Deși poate părea o întrebare apăsătoare, cercetările arată că felul în care ne gândim la moștenirea pe care o lăsăm în urmă ne poate ajuta să avem o sănătate mintală mai bună și să găsim mai mult sens în viață, chiar și atunci când suntem tineri, arată o analiză BBC.

Când tatăl lui Beth Hunter a fost diagnosticat cu Alzheimer, aceasta l-a întrebat dacă poate înregistra o conversație cu el, pentru a o putea asculta peste ani. Tatăl ei a refuzat. Nu era genul de om care să vorbească deschis despre relații, diagnostic sau moarte.

În schimb, a ales să își scrie amintirile din război, de mână, apoi a angajat pe cineva care să le transcrie. Pentru el, acestea erau lucrurile cele mai valoroase pe care le putea lăsa în urmă.

Moștenirea nu înseamnă doar bani sau bunuri

Deși ideea de moștenire pare mai urgentă pentru oamenii în vârstă, care simt mai apăsat trecerea timpului, unii specialiști spun că preocuparea pentru ceea ce lăsăm în urmă poate începe mult mai devreme.

Beth Hunter, profesor asociat la Bowling Green State University, în Ohio, și specialistă în tema moștenirii în contextul supraviețuirii după cancer, spune că cei mai mulți oameni nu se gândesc la acest lucru.

„Toată lumea lasă o moștenire, fie că știe sau nu”, spune aceasta.

Moștenirea nu înseamnă doar avere, proprietăți sau opere care rămân peste timp, precum muzica ori cărțile. Cercetătorii vorbesc despre trei mari tipuri de moștenire: cea biologică, transmisă prin corp și genetică, cea materială, reprezentată de bani și bunuri, și moștenirea valorilor, adică lucrurile în care credem și pe care le transmitem mai departe, precum credința, cultura, tradițiile sau felul în care ne raportăm la ceilalți.

Moștenirea biologică: de la copii la donarea corpului

Pentru mulți oameni, cea mai evidentă formă de moștenire biologică este transmiterea genelor prin copii. Însă cercetătorii fac diferența între linia genetică și moștenirea propriu-zisă, adică impactul pe care îl avem după moarte.

Moștenirea biologică poate însemna și ceea ce se întâmplă cu propriul corp. În Statele Unite, aproximativ 170 de milioane de oameni sunt înregistrați ca donatori de organe, deși doar trei din o mie mor în circumstanțe care permit o donație reușită. Alții aleg să își doneze întregul corp științei, pentru ca acesta să fie folosit în educația studenților la medicină sau în cercetare.

Un studiu realizat în Belgia, pe peste 100 de persoane înscrise pentru donarea corpului, a arătat că principala motivație a fost dorința de a contribui la știință. Alte motive au fost altruismul și recunoștința față de îngrijirea medicală primită. Interesant este că 16% dintre participanți au spus că au vrut astfel să dea sens propriei morți.

Un caz celebru este cel al activistei Susan Potter, care a suferit de mai multe boli cronice, printre care cancer, diabet și artrită. Ea și-a donat corpul proiectului Visible Human Project, din Colorado, pentru a-i ajuta pe tineri să devină medici mai buni. Corpul ei a fost congelat, apoi secționat în 27.000 de felii, fotografiate și transformate într-un „cadavru virtual” tridimensional, pe care studenții îl pot studia.

De ce contează moștenirea pentru cei aflați la finalul vieții

Gândul la moștenirea lăsată în urmă poate aduce alinare oamenilor care se confruntă cu moartea. În unele spitale și centre de îngrijire paliativă, pacienții sunt ajutați să facă așa-numite „activități de moștenire”.

Acestea pot însemna un jurnal, un album cu amintiri, o scrisoare pentru o persoană dragă, un proiect artistic sau un „testament etic”. Acesta nu este un document legal, ci unul în care oamenii își notează gândurile, valorile și sfaturile pe care vor să le transmită mai departe.

Studiile făcute pe adulți și copii cu boli terminale sugerează că astfel de activități pot reduce depresia și anxietatea. De asemenea, ele pot ajuta familia să treacă mai ușor prin perioada de doliu.

Moștenirea valorilor, cea mai importantă pentru mulți oameni

Filantropia, lăsarea unei averi sau transmiterea unor obiecte valoroase sunt forme de moștenire materială. Fotografiile, jurnalele sau obiectele de familie pot păstra istorii importante pentru generațiile următoare.

Totuși, cercetările arată că oamenii își doresc cel mai mult să transmită valori și credințe: bunătate, sprijin pentru ceilalți, credință, lecții de viață sau modele morale.

Un studiu care a analizat poveștile a 38 de femei, de vârste și stări de sănătate diferite, a arătat că participantele își doreau să lase mai departe experiențe și valori. Unele făceau acest lucru prin comportamentul lor de zi cu zi, prin religie sau spiritualitate, iar altele prin scrierea ori înregistrarea poveștilor de viață, a istoriei familiei sau a momentelor esențiale.

Într-un alt studiu, adulți de peste 65 de ani care au creat un document despre valorile pe care vor să le lase în urmă au spus că procesul i-a ajutat să găsească pace, să accepte trecutul și să comunice ceea ce contează cu adevărat pentru ei.

Pentru unii, această moștenire a valorilor a devenit un „dar concret” pentru cei care rămân.

Gândul la moștenire poate face bine sănătății mintale

Deși oamenii s-au gândit probabil la moștenirea lăsată în urmă de mii de ani, cercetătorii studiază sistematic acest concept de aproximativ 75 de ani.

În 1950, psihanalistul german Erik Erikson a folosit termenul „generativitate” pentru a descrie interesul unei persoane față de binele celorlalți, mai ales față de generațiile viitoare. El considera această preocupare o etapă importantă a dezvoltării psihosociale, mai ales la vârsta mijlocie.

Ulterior, alți cercetători au extins această idee și au arătat că generativitatea nu ar trebui privită doar ca o preocupare a vârstei adulte, ci ca un proces care poate dura toată viața.

Un alt motiv pentru care oamenii vor să lase ceva în urmă este frica de moarte. Kimberly Wade-Benzoni, profesoară la Duke University, spune că moartea se află în centrul psihologiei moștenirii.

Potrivit acesteia, atunci când ne amintim că suntem muritori, apare dorința de a continua simbolic, de a rămâne prezenți prin ceva ce transmitem mai departe.

De ce vrem să fim ținuți minte

Profesorul de psihologie Jesse Bering, de la University of Otago, spune că dorința de a lăsa o moștenire are legătură cu nevoia oamenilor de a-și vedea viața ca pe o poveste coerentă.

Ne imaginăm, într-un fel, ca personaje principale ale propriei povești, iar lecția finală este transmisă mai departe „publicului”, adică generației următoare.

În același timp, această preocupare arată cât de mult contează pentru oameni părerea celorlalți. Chiar și când ne gândim la ce se întâmplă după moarte, nu putem scăpa complet de întrebarea: „Cum voi fi ținut minte?”.

Cercetările arată deja că legăturile cu ceilalți sunt esențiale pentru sănătate și fericire. Din această perspectivă, moștenirea poate fi văzută ca o extensie simbolică a nevoii de a fi iubit, acceptat și integrat într-o comunitate.

Nu putem controla complet ce rămâne după noi

Specialiștii atrag atenția că oamenii nu își pot controla pe deplin moștenirea. Cei care o primesc sunt cei care o interpretează.

În același timp, o preocupare excesivă pentru felul în care vom fi văzuți după moarte ne poate împiedica să trăim prezentul. Jesse Bering avertizează că obsesia pentru reputația postumă poate reduce bucuria vieții de acum și ne poate face să ezităm în fața unor decizii importante.

Totuși, gândul la moștenire poate avea efecte benefice atunci când este folosit ca reper, nu ca presiune. Kimberly Wade-Benzoni și colegii săi susțin că oamenii ar trebui să se gândească din timp la moștenirea pe care vor să o lase și chiar să își noteze, de-a lungul vieții, „ambițiile de moștenire”.

Potrivit cercetătorilor, atunci când oamenii se gândesc la ce lasă generațiilor viitoare, sunt mai predispuși să ia decizii benefice pentru ceilalți.

Ce moștenire vrem să lăsăm

Gândul la moștenire îi poate încuraja pe oameni să acționeze mai responsabil: să se implice în protejarea mediului, să doneze pentru cauze sociale, să susțină cercetarea medicală sau să construiască afaceri care aduc un beneficiu real societății.

Pentru cei care studiază acest fenomen, avantajul este dublu. Pe de o parte, gândul la moștenire oferă motivație și sens în timpul vieții. Pe de altă parte, oferă o formă de „nemurire simbolică”, prin care ceva din noi continuă să existe și după ce nu mai suntem fizic aici.