Oamenii de știință susțin că viața modernă împinge mintea umană dincolo de limitele sale

Încearcă să-ți amintești ultima zi în care nu ai avut agenda plină de lucruri de făcut, oameni de întâlnit și locuri în care să ajungi. A fost ieri? Săptămâna trecută? Sau nici măcar nu-ți mai amintești? Pentru mulți dintre noi, viața modernă înseamnă o succesiune de zile aglomerate și solicitante.

Într-un nou studiu publicat în revista Behavioral Sciences, cercetători din Singapore au analizat studii și teorii anterioare și au formulat o ipoteză potrivit căreia ritmul rapid al evoluției societății a depășit capacitatea corpului și a minții umane de a se adapta, notează Science Alert.

Ideea centrală este că oamenii au evoluat pentru a trăi în grupuri mici, alcătuite din persoane cunoscute și pentru a reacționa la amenințări imediate și ușor de identificat.

În prezent, însă, trăim în comunități uriașe, suntem conectați permanent și ne confruntăm simultan cu numeroase presiuni care alimentează un sentiment continuu de competiție. Potrivit autorilor, această „nepotrivire evolutivă” contribuie la apariția unor probleme importante de sănătate fizică și psihică, de la obezitate până la anxietate.

„Stresul, singurătatea și anxietatea sunt adesea privite ca probleme personale sau legate de stilul de viață, însă ele pot reflecta și o nepotrivire între mediul în care trăim și condițiile pentru care mintea și corpul nostru au evoluat”, a explicat psihologul Sarah Chan, de la Universitatea de Tehnologie și Design din Singapore (SUTD).

Potrivit acesteia, soluțiile nu ar trebui să vizeze doar dezvoltarea rezilienței individuale, ci și modul în care sunt proiectate orașele și comunitățile.

Cercetătorii susțin că reacțiile noastre instinctive au fost modelate de sute de mii de ani de evoluție, însă acestea nu mai funcționează la fel de eficient în mediul modern, care s-a schimbat radical în ultimele două secole.

Un exemplu este comparația socială. Înainte de apariția internetului era mult mai ușor să ne evaluăm locul în cadrul unui grup restrâns. Astăzi ne comparăm permanent cu prieteni, rude, vedete și chiar persoane necunoscute de pe rețelele sociale.

„Competiția nu este un fenomen nou, însă viața modernă o face să pară permanentă”, a declarat psihologul Jose Yong, de la Universitatea James Cook din Singapore.

Acesta consideră că perspectiva evoluționistă poate explica de ce oamenii reacționează atât de puternic la comparațiile sociale și la teama de a rămâne în urmă, chiar și atunci când aceste semnale provin de la necunoscuți sau de pe ecrane, nu dintr-un grup social apropiat.

La toate acestea se adaugă efectele cumulate ale unor provocări globale precum schimbările climatice, pandemiile, instabilitatea economică și transformările tehnologice rapide, inclusiv dezvoltarea Inteligenței Artificiale. Cercetătorii descriu acest cumul de probleme drept o „policriză”, în care fiecare factor îl amplifică pe celălalt.

De exemplu, creșterea costului vieții și accentuarea inegalităților economice, agravate de crize financiare și de pandemia de COVID-19, sporesc insecuritatea financiară și socială a oamenilor. Acest lucru favorizează epuizarea profesională (burnout), reduce comportamentele de cooperare și alimentează un cerc vicios al competiției și al stagnării economice.

Studii anterioare au sugerat, de asemenea, că viața în marile aglomerări urbane determină organismul să funcționeze ca și cum s-ar afla permanent sub amenințare, iar cultura modernă influențează tot mai mult evoluția speciei umane.

Autorii și-au denumit teoria Ipoteza Nepotrivirii Evolutive Sociale și a Competiției (SEMCH) și consideră că o înțelegere mai bună a acestui fenomen ar putea contribui la prevenirea și tratarea multor probleme psihologice specifice societății actuale.

Concluziile studiului au implicații și pentru modul în care sunt proiectate orașele. Cercetătorii susțin că spațiile urbane ar trebui concepute astfel încât să reducă senzația de aglomerație și suprasolicitare, prin extinderea spațiilor verzi și a zonelor naturale.

Aceeași abordare ar trebui aplicată și în mediul digital. Autorii nu propun renunțarea la progresul tehnologic, ci dezvoltarea unor platforme care să diminueze sentimentul de competiție continuă, în loc să îl încurajeze.

În continuare, cercetătorii își propun să testeze aceste ipoteze prin noi studii care să analizeze în ce măsură mediul în care trăim influențează starea noastră de bine.

„Trebuie să concepem intervenții care să lucreze în armonie cu natura umană modelată de evoluție, nu împotriva ei”, a concluzionat Jose Yong.