Studiu: Neanderthalienii foloseau gudron de mesteacăn ca medicament antibacterian

Rudele oamenilor moderni ar fi creat și folosit o substanță lipicioasă atât ca adeziv, cât și pentru tratarea rănilor, arată un studiu recent, citat de Science Alert.

Cercetătorii știau deja că neanderthalienii foloseau gudron de mesteacăn, o substanță vâscoasă obținută din scoarța de mesteacăn, pentru a fixa vârfurile sulițelor pe cozi, într-un proces cunoscut sub numele de „hafting”.

Această substanță a fost descoperită în toată Europa și avea mai multe întrebuințări, inclusiv ca etanșant pentru apă sau ca gumă de mestecat.

„Pe lângă aceste descoperiri, există dovezi tot mai clare privind practicile medicinale și folosirea plantelor de către neanderthalieni, motiv pentru care am fost interesați de utilizarea gudronului de mesteacăn în acest context”, explică Tjaark Siemssen, arheolog la Universitatea din Köln și Universitatea Oxford, și autor principal al studiului.

În studiul recent, cercetătorii de la Universitatea din Köln, Universitatea Oxford și Universitatea din Liège au recreat acest gudron folosind ingrediente și procese probabil utilizate de neanderthalieni.

Apoi, cercetători de la Cape Breton University din Nova Scotia, Canada, au efectuat teste biologice pentru a confirma proprietățile medicinale ale substanței.

„Exact asta am demonstrat. Substanța pe care neanderthalienii o fabricau acum 200.000 de ani are, de asemenea, proprietăți antibacteriene”, spune Matthias Bierenstiel, profesor de chimie la Cape Breton University și coautor al studiului.

Pentru a recrea acest „adeziv-medicament” istoric, cercetătorii au colectat scoarță de la două tipuri de mesteacăn (moarte) documentate pe scară largă în timpul Pleistocenului târziu, între aproximativ 129.000 și 11.700 de ani în urmă.

Au folosit apoi trei metode de extracție a gudronului pentru a transforma scoarța într-un compus lipicios și ușor de aplicat.

Prima metodă implică încălzirea scoarței de mesteacăn într-o cutie metalică, o tehnică inspirată de națiunea Mi’kmaq, popor indigen din Nova Scotia, care a folosit timp de generații gudronul de mesteacăn în medicina tradițională.

Celelalte două metode recreează posibile procedee neanderthaliene:

• în una, scoarța este arsă într-o groapă subterană sigilată, obținându-se o distilare uscată în absența oxigenului;
• în a doua, scoarța este arsă lângă o suprafață dură (piatră), iar gudronul condensat pe piatră este apoi colectat.

Probe obținute prin aceste metode au arătat activitate antibacteriană variabilă, dar pozitivă, împotriva bacteriei Staphylococcus aureus, asociată cu infecții ale rănilor.

Totuși, gudronul nu a fost la fel de eficient ca antibioticul obișnuit Gentamicin și nu a avut efect împotriva bacteriei Escherichia coli, întâlnită frecvent în intestinul inferior.

Rezultatele sugerează că populațiile antice foloseau gudronul de mesteacăn pentru a trata răni sau afecțiuni cutanate cu risc de infecție.

Cum au descoperit strămoșii noștri aceste proprietăți? Simplu, spun oamenii de știință: gudronul ajunge peste tot când îl manipulezi, iar o cantitate foarte mică (0,2 g) poate acoperi 100 cm² de piele.

Cercetătorii subliniază că această cunoaștere antică ar putea ajuta la combaterea infecțiilor rezistente la antibiotice și a celor dobândite în spitale, fiind eficientă împotriva S. aureus, un agent capabil să dezvolte rezistență la toate clasele de antibiotice utilizate în prezent și care provoacă aproximativ 500.000 de internări anual în SUA.

„Descoperirile noastre arată că merită să investigăm antibioticele țintite din contexte etnografice sau preistorice mai în detaliu”, concluzionează Siemssen.