Singurătatea de sărbători, un risc pentru depresie și mâncatul excesiv. Ce spune psihologul Radu Leca

Singurătatea resimțită în perioada sărbătorilor poate deveni mai apăsătoare decât în alte momente ale anului, deoarece contextul social amplifică sentimentul de apartenență și comparația cu ceilalți, explică psihologul Radu Leca.

Ritualurile festive, întâlnirile de familie și imaginile idealizate din jur îi pot face pe cei care nu au un cerc apropiat în acea perioadă să simtă mai intens lipsa conexiunii umane, ceea ce poate duce la stări de tristețe, anxietate sau chiar comportamente compensatorii, precum mâncatul excesiv.

De ce singurătatea de sărbători doare mai tare decât în alte perioade ale anului?

Sărbătorile amplifică ideea de apartenență prin ritualuri, reclame, întâlniri și fotografii, iar mintea compară rapid realitatea personală cu un standard social idealizat.

Când cercul apropiat lipsește, apare un gol care se simte nu doar emoțional, ci și corporal: tensiune în piept, nod în gât, oboseală, agitație. Sistemul de atașament se activează, iar creierul caută semne de siguranță în relații; când nu le găsește, crește vigilența și scade starea de bine. În loc de liniște, apar ruminarea și întrebările despre valoare personală, iar izolarea devine mai vizibilă tocmai când alții par „împreună”.

Cum se leagă singurătatea de apariția depresiei în perioada sărbătorilor?

Depresia nu înseamnă doar tristețe, ci o scădere generală a energiei, interesului și speranței, iar contextul festiv adaugă presiune: „ar trebui să fiu bine”. Când realitatea contrazice așteptarea, se instalează rușinea și autocritica, două combustibile puternice pentru dispoziție deprimată.

Somnul se dereglează, rutina se rupe, iar lipsa structurii zilnice reduce expunerea la recompense naturale: mișcare, lumină, conversații. Mintea începe să interpreteze absența invitațiilor drept respingere, apoi generalizează: „nimeni nu mă vrea”, „nu contez”. Această filtrare negativă, cunoscută în psihologie ca distorsiune cognitivă, întărește retragerea și menține cercul depresiv.

De ce mâncatul excesiv apare des în zilele festive, chiar și la oameni care nu au astfel de episoade în restul anului?

Hrana bogată în zahăr și grăsimi oferă o recompensă rapidă, iar creierul o folosește ca strategie de reglare emoțională când conexiunea umană lipsește. În plus, mesele tradiționale leagă gustul de amintiri și de siguranță, iar într-o perioadă cu stres social crescut, corpul caută familiarul. Restricțiile alimentare dinaintea sărbătorilor, dietele rigide și mesajele despre „control” cresc riscul de pierdere a controlului: foamea fiziologică se combină cu foamea emoțională. După episod, apare vinovăția, iar vinovăția cere alinare, ceea ce duce la un nou episod, formând un ciclu de tip „mănânc ca să uit, apoi sufăr pentru că am mâncat”.

Cum se recunoaște diferența dintre foamea corpului și nevoia emoțională mascată în foame? Foamea fiziologică crește treptat, se simte în stomac și se calmează după o masă suficientă, iar foamea emoțională apare brusc, cere alimente specifice și se însoțește de un gând urgent: „acum”. Psihologic, nevoia emoțională se leagă de o stare: singurătate, plictiseală, anxietate, și de o poveste interioară: „nu am cu cine”. Observarea fără judecată clarifică declanșatorii: un mesaj absent, o masă în fața televizorului, o vizită ratată. Când emoția primește un nume, intensitatea scade, iar spațiul dintre impuls și acțiune crește. Acolo se naște alegerea conștientă, nu perfecțiunea.

Ce ajută concret când singurătatea, depresia și mâncatul excesiv se prind într-un singur nod? Prioritatea devine reglarea sistemului nervos și reintroducerea structurii: ore stabile de somn, ieșiri scurte la lumină, mese regulate, mișcare blândă. Conectarea nu cere grupuri mari; un apel de zece minute, o vizită scurtă, o activitate cu sens reduc sentimentul de izolare. În plan cognitiv, se lucrează cu gândurile globale și definitive, înlocuite cu formulări precise: „astăzi e greu”, „mi-ar prinde bine companie”. În plan alimentar, se urmărește suficiența, nu pedeapsa: proteine, fibre, hidratare, porții așezate, fără mâncat direct din ambalaj. Dacă dispoziția rămâne scăzută două săptămâni, apar idei de inutilitate sau auto-vătămare, sprijinul profesional devine o alegere responsabilă, iar terapia și evaluarea psihiatrică oferă soluții bazate pe dovezi.