România riscă noi scumpiri la alimente. Dumitru Chisăliță: prețul la gaze ar putea lovi indirect în buzunarul tuturor

România a înregistrat, anul trecut, cea mai mare scumpire la alimente din Uniunea Europeană.

Inflația la alimente ar putea ajunge la 9% în lunile următoare, ca urmare a introducerii unui „preț administrat” la gaze pentru consumatorii casnici, avertizează unii experți în energie.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, susține că prețul administrat înseamnă, de fapt, transferarea costurilor cu gazele de la populație către industrie.

Consumatorii industriali ar urma să plătească cu aproximativ 15% mai mult pentru gaz, scrie Dumitru Chisăliță, ceea ce ar putea determina o creștere a prețurilor la alimente de trei ori mai mare decât media europeană.

Potrivit acestuia, datele recente publicate de Eurostat arată o evoluție îngrijorătoare pentru România.

„Săptămâna trecută, pe Eurostat a apărut inflația la alimente și suntem campioni în Uniunea Europeană, cu o creștere a inflației de două ori mai mare decât media Uniunii Europene”, a declarat Dumitru Chisăliță.

Cauzele scumpirilor la alimente

Expertul în energie susține că evoluția prețurilor este influențată de mai mulți factori.

„Acest lucru s-a datorat, pe de o parte, creșterii prețurilor la unele alimente, pe de altă parte, creșterii TVA-ului și, pe de altă parte, creșterii inflației generate de majorarea costurilor cu energia electrică”, a explicat el.

Riscul transferării costurilor de la populație către industrie

„Este posibil să apară în România un preț administrat la populație și un preț liber la consumatorii industriali, fapt pe care l-am mai avut în urmă cu aproximativ zece ani și care, practic, a determinat o trecere a costurilor de la un segment la altul”, a spus acesta.

Creștere de 15% la gaze, scumpiri de 5% la produse

Potrivit calculelor realizate de Asociația Energia Inteligentă, impactul ar putea fi semnificativ.

„Din calculele noastre, ținând seama de ofertele existente în acest moment pe piață, o creștere cu circa 15% a costului cu gazele naturale ar putea determina o creștere medie de aproximativ 5% a costurilor cu produsele și serviciile în România”, a precizat Dumitru Chisăliță.

El a adăugat că această evoluție, cumulată cu prognoza de inflație a Băncii Naționale a României, ar putea menține România pe primele locuri în UE la scumpiri.

„Alăturându-se inflației prognozate de Banca Națională a României, ne va aduce, probabil, și anul viitor pe un loc fruntaș în ceea ce privește scumpirea alimentelor.”

Când s-ar putea vedea efectele în prețuri

Chisăliță a explicat că, în prezent, prețurile la gaze sunt plafonate.

„Până la data de 31 martie 2026, prețul în România este plafonat atât pentru consumatorii industriali, cu excepția celor foarte mari, cât și pentru populație.”

În opinia sa, impactul unei eventuale schimbări ar urma să fie resimțit mai târziu.

„Rămâne de văzut ce se va întâmpla la 1 aprilie și, dacă scenariul pe care l-am prezentat se va îndeplini, cel mai probabil vom vedea acest lucru începând cu vara–toamna anului 2026.”

Piața liberă va absorbi șocurile, dar numai fără intervenții administrative

Întrebat dacă liberalizarea ar putea duce, în timp, la un echilibru al pieței, Dumitru Chisăliță a răspuns:

„Cu siguranță piața va absorbi șocurile, exact cum s-a întâmplat și pe piața de energie electrică, dar acest lucru se va întâmpla atunci când nu vor mai exista intervenții administrative în piață.”

El avertizează însă că, atât timp cât coexistă un preț administrat și unul liber, piața nu poate funcționa normal.

„Prețul administrat va face ca piața liberă să funcționeze doar parțial și să preia o parte din șocul care rezultă din această piață administrată. Este un model pe care l-am avut în România între 2007 și 2012.”

„Menținerea prețului era o variantă mai bună”

În final, Dumitru Chisăliță consideră că păstrarea actualului sistem ar fi fost o soluție mai echilibrată.

„Cred că cel puțin menținerea prețului era o variantă mai bună, pentru că exista o corelare cu realitatea din piață. Chiar dacă plafonarea creează și ea o distorsiune, cred că era totuși o variantă mai bună decât un preț stabilit fără să existe o legătură concretă cu ceea ce se întâmplă, lună de lună, în piață.”