Analiză Foreign Affairs: Următoarea amenințare rusă. Cum va arăta puterea militară a Moscovei după războiul din Ucraina

Războiul din Ucraina, aflat deja în al cincilea an, a intrat într-o nouă fază de inflexiune. Forțele ruse întâmpină dificultăți evidente pe câmpul de luptă, iar strategia Ucrainei de a transforma conflictul într-unul costisitor și lipsit de sens pentru Moscova începe să producă efecte. Totuși, viitorul securității europene nu depinde exclusiv de deznodământul acestui război, scrie publicația Foreign Affairs într-o analiză.

Chiar și în cazul unei înfrângeri, Rusia va rămâne principalul factor de risc militar în Europa pentru mulți ani. În pofida unei economii stagnante, a problemelor demografice și a unui regim autoritar tot mai rigid, Rusia continuă să fie singura putere europeană capabilă și dispusă să conteste arhitectura de securitate a continentului. Mai important, reconstrucția militară rusă după război nu este o chestiune de „dacă”, ci de „când”.

Reconstrucția armatei ruse: între degradare și revenire

Există o dezbatere în rândul analiștilor privind viteza cu care Rusia își va reface capacitățile militare. Unele evaluări sugerează că Rusia ar putea deveni din nou capabilă de agresiuni la scurt timp după încheierea războiului. Altele consideră că refacerea completă va dura ani buni, având în vedere pierderile masive de personal și echipament.

Tendințele actuale indică însă că Rusia își va reconstitui armata mai rapid decât estimările inițiale din 2022: probabil în 5–7 ani pentru a redeveni o amenințare majoră la adresa NATO. Chiar și o refacere parțială mai rapidă i-ar permite Moscovei să desfășoare acțiuni limitate împotriva Ucrainei sau statelor NATO.

Această armată reconfigurată va fi diferită de cea de dinainte de 2022: mai mare, mai dependentă de drone, cu capacități sporite de lovire la distanță și cu o industrie de apărare menținută la un nivel ridicat.

O armată în transformare, nu în colaps

Deși pierderile Rusiei în Ucraina sunt uriașe – sute de mii de morți și răniți – armata nu s-a prăbușit. Dimpotrivă, efectivele au crescut de la aproximativ 850.000 de militari înainte de război la circa 1,3 milioane în prezent.

Moscova a compensat pierderile prin mobilizare, recrutare contractuală și extinderea structurilor militare. În paralel, producția de armament a crescut semnificativ, în special în domeniul dronelor și al munițiilor.

Rusia produce astăzi:

• mii de vehicule militare refăcute sau noi,
• peste 200 de tancuri T-90M anual,
• zeci de mii de drone tactice și atacuri „one-way”,
• mii de rachete de precizie.

Această capacitate industrială sugerează că, după război, Rusia ar putea avea chiar mai multe mijloace de lovire decât în 2022, în special în domeniul dronelor și al atacurilor la distanță.

De la război de manevră la război de uzură digitalizat

Armata rusă a pierdut o parte importantă din capacitatea sa de a desfășura operațiuni combinate la scară mare. Ofițeri experimentați au fost uciși, iar unitățile sunt acum compuse adesea din trupe slab antrenate, uneori instruite doar câteva săptămâni.

Operațiunile rusești s-au transformat într-un război fragmentat, bazat pe grupuri mici de infanterie și pe utilizarea intensivă a dronelor pentru ghidarea atacurilor. În multe cazuri, avansurile sunt lente și costisitoare.

Totuși, Rusia a învățat să adapteze rapid tacticile și să integreze tehnologiile moderne în structurile sale militare, în special dronele și loviturile de precizie. Acest proces de adaptare continuă, chiar dacă este inegal și adesea ineficient.

Problema structurală: calitatea forței umane

Cea mai mare vulnerabilitate a armatei ruse rămâne factorul uman. Sistemul militar suferă de deficit de personal calificat, demografie nefavorabilă, competiție cu economia civilă pentru forță de muncă și de cultură organizațională rigidă și centralizată.

În plus, economia Rusiei este din ce în ce mai militarizată, dar nu complet mobilizată pe model de război total. Cheltuielile militare sunt ridicate, însă sub nivelul URSS în perioada Războiului Rece.

Deși sancțiunile occidentale limitează accesul la tehnologii critice, Rusia reușește să mențină producția militară prin soluții alternative și rețele de aprovizionare indirecte.

Implicații pentru NATO

Chiar dacă Rusia rămâne o putere în declin structural, acest declin este lent și nu împiedică reconstituirea capacității militare.

Pentru NATO, riscul major este o interpretare greșită a lecțiilor din Ucraina. Armata rusă din viitor nu va fi o copie a celei din 2022, ci o forță:

• mai dependentă de drone,
• mai orientată spre lovituri la distanță,
• mai capabilă să satureze apărarea adversă cu atacuri ieftine,
• dar încă slabă în manevre complexe.

Problema pentru NATO este că multe dintre structurile sale nu sunt încă adaptate la un câmp de luptă dominat de „precizie în masă” – adică drone ieftine, supraveghere permanentă și atacuri coordonate în timp real.

O nouă formă de descurajare este necesară

Un conflict viitor NATO–Rusia nu va semăna cu războiul din Ucraina. Deși NATO are superioritate aeriană, navală și tehnologică, Rusia ar putea compensa prin volum, drone și adaptare tactică rapidă.

În absența unor acorduri de control al armamentului nuclear, descurajarea se complică și mai mult, deoarece Rusia rămâne o putere nucleară majoră, inclusiv în zona armelor tactice.

Concluzia esențială este că Occidentul nu își permite să fie optimist în mod nejustificat. Chiar dacă Rusia este slăbită astăzi, ea continuă să fie capabilă de regenerare militară.

Rusia nu este o putere în ascensiune, ci una în declin lent. Însă acest declin nu este suficient de rapid pentru a elimina riscul strategic pe care îl reprezintă.

Armata rusă va ieși din războiul din Ucraina diferită, probabil mai numeroasă în anumite domenii și mai adaptată la războiul modern bazat pe drone și lovituri de precizie.

Pentru NATO și Statele Unite, mesajul central este clar: chiar dacă Rusia pierde războiul din Ucraina, pregătirea pentru o Rusie reconstituită trebuie să înceapă imediat.