Adrian Albu e unul dintre supraviețuitorii incendiului. Era ziua surorii lui, care venise ca în fiecare an să sărbătorească în România. Verișoara lui a murit la trei zile după dezastru, cu arsuri pe 90% din corp. Sora lui a murit după trei săptămâni, de la o infecție nosocomială. Adrian își amintește momentele care i-au marcat viața.
Adrian Albu, supraviețuitor: Nu mă așteptam să supraviețuiesc. După cum a fost în seara aia, am încercat să ies și când am simțit foc în spate, m-am lăsat la pământ: cine poate, să iasă peste mine, că nu mai am nicio șansă. Aerul care cobora de sus mă ajuta să respir și nu am avut arsuri pe căile respiratorii. Asta a fost norocul meu.
Carmen Oprița și prietena ei Diana și-au trăit ultimele clipe împreună, blocate în toaleta localului. Nimeni nu le-a ajutat. Mama lui Carmen trăiește cu această realitate.
Victoria Oprița, mama uneia dintre victime: Au făcut amândouă aceeași facultate, Calculatoare și Tehnologia Informației. Carina, îi ziceam de la Carmen Irina, se va face dreptate? (n.r. întrebare: I se va face vreodată dreptate?) Nu! Dumnezeu, dar nu li s-a făcut dreptate copiilor noștri…
Fiul lui Eugen Iancu a murit pe 21 noiembrie, la spital, din cauza infecțiilor la care marii arși sunt deosebit de vulnerabili. Crede că, dacă ar fi fost tratat singur, într-o cameră, în mediu antiseptic, Alexandru ar fi supraviețuit.
Eugen Iancu, tatăl uneia dintre victime: Faptul că au fost băgați de-a valma zece într-o cameră unde intrase și una dintre fundații cu baxuri de materiale, însoțită de presă. Ministrul de câte ori venea voia să fie însoțit de camere. (…) Asta a însemnat lipsă de respect față de medicină, pacient și, bineînțeles, încălcarea oricăror reguli de igienă.
Din cei 65, 27 au murit imediat după incendiu. Mulți, în perioada următoare, din cauza infecțiilor nosocomiale. Printre ei, Alexandru Pascu, basistul trupei Goodbye to Gravity.
Pe 11 noiembrie 2015 a murit în aeroportul din Paris, după ce statul român l-a transferat însă prea târziu. O altă fată de doar 25 de ani, absolventă de limbi străine, s-a stins pe 7 noiembrie 2015 în spital, la București.
Ca în fiecare an, portretele acestor tineri sunt expuse în piațeta din fața clubului Colectiv, pentru ca cei rămași în viață să se reculeagă în fața lor. A fost organizat un marș în memoria victimelor, care a pornit de la Universitate către piațetă.
Marian Rădună, organizator marș: Din partea societății eu zic că noi ne-am schimbat, chiar dacă nu se văd, eu consider că am învățat și s-au văzut lucrurile din ultimii ani. Autoritățile mai au de învățat. Am văzut la expoziția de la Rahova că mobilizarea forțelor de ordine a fost foarte bună. Trebuie să mai așteptăm încă zece ani să fim unde trebuie să fim. Unii asta vor, să uităm și, prin uitare, să nu-i responsabilizăm.
La troița de la Colectiv a fost oficiată și o slujbă în memoria celor care au pierit în incendiu. Dar, de la an la an, tot mai puțini vin pe 30 octombrie la locul tragediei pentru a-i pomeni.
La monumentul ridicat în memoria victimelor de la Colectiv au mers și președintele Nicușor Dan și ministrul Sănătății, care nu au făcut declarații, dar au transmis mesaje pe rețelele sociale. A venit și primarul Timișoarei, Dominic Fritz. Mai târziu, președintele și ministrul Sănătății au transmis mesaje pe Facebook. „Avem datoria să ne asigurăm că astfel de tragedii nu se vor repeta”, a scris șeful statului. Alexandru Rogobete a transmis că la zece ani după tragedia care a zguduit din temelii sistemul medical din România, zece ani de așteptare și rușine, am început să construim ceea ce trebuia făcut demult.
Urmărește-ne pe Google News
