Stresul profesional afectează somnul, familia și sănătatea. Cum să găsești echilibrul între muncă și viața personală

Românii continuă să se regăsească în statistici care îi plasează printre cei mai stresați angajați din Europa, o realitate alimentată de nesiguranța economică, salariile care nu țin pasul cu costul vieții și presiunea socială de a performa constant.

Psihologul Radu Leca pentru tvrinfo.ro că acest context transformă munca în principalul element al identității și al siguranței personale. „Muncă, plăți, teamă — parcă nu există pauză între poveștile zilei de mâine”, spune Leca.

Specialistul subliniază că stresul cronic provocat de teama permanentă de a pierde venitul sau de a nu putea acoperi cheltuielile de bază generează anxietate, scăderea rezilienței și tulburări ale somnului. Mecanisme precum gândirea catastrofică și hiper-responsabilitatea profesională întrețin un cerc vicios periculos.
„Simt că alerg după o linie de sosire care mereu se mută mai departe”, afirmă psihologul.

La nivel organizațional, cultura muncii contribuie semnificativ la epuizare. Normalizarea orelor suplimentare, presiunea de a fi permanent disponibil și lipsa unui feedback constructiv duc la suprasolicitare.

În multe locuri de muncă, dedicarea este confundată cu sacrificiul personal. „E mai bine să rămâi peste program decât să pui întrebări — așa am învățat”, spune Leca.

Consecințele fizice sunt imediate și vizibile: insomnie, dureri musculare, tulburări digestive, hipertensiune sau agravarea unor afecțiuni cronice. Mulți angajați amână consultațiile medicale din lipsă de resurse, transformând stresul profesional într-o problemă de sănătate publică. „Am pus pe listă vizita la medic, dar salariul nu a permis. Voi merge când voi avea timp — sau bani”, povestește Leca, în numele multor pacienți.

Efectele se resimt și în afara locului de muncă. Relațiile de cuplu și cele familiale devin tensionate din cauza oboselii cronice și lipsei timpului pentru conectare emoțională.

Sprijinul social, care ar trebui să fie o ancoră, se deteriorează. „M-am trezit că-mi cunosc mai bine calendarul decât familia”, spune psihologul.

Există însă soluții, atât individuale, cât și instituționale. Stabilirea limitelor, odihna adecvată, sprijinul social și accesul la consiliere sunt esențiale pentru reducerea stresului.

La nivel organizațional, programele de sănătate mintală, flexibilitatea și un management empatic pot transforma mediul de lucru. „Când am învățat să spun «nu» la câteva lucruri, am redescoperit timpul pentru mine”, explică Leca.

Specialistul avertizează că schimbarea nu poate veni doar de la individ. Este nevoie de măsuri din partea angajatorilor și de politici publice care să protejeze sănătatea angajaților și să pună limite realiste asupra presiunii profesionale. „Vom ști că am progresat când sănătatea oamenilor nu va mai fi negociabilă pentru un salariu”, concluzionează Radu Leca.