Semnal de alarmă: Substanțele antiseptice care rămân pe suprafețe favorizează apariția bacteriilor tolerante sau chiar rezistente

O substanță antiseptică obișnuită, folosită pentru a curăța pielea pacienților în spitale, poate rămâne pe diverse suprafețe timp de mai multe ore, facilitând apariția unor generații de bacterii tolerante față de respectiva substanță sau chiar rezistente la acțiunea acesteia, conform unui nou studiu publicat la 2 aprilie în jurnalul Environmental Science & Technology, transmite miercuri Live Science.

Odată ce dezvoltă “toleranţă” faţă de o anumită substanţă chimică, bacteriile pot supravieţui anumitor concentraţii din respectiva substanţă, dar sunt încă ucise de concentraţiile mari folosite de obicei în produsele de curăţenie. Antispeticele includ substanţe chimice precum alcoolul, iodul sau peroxidul de hidrogen (apa oxigenată). “Rezistenţa” este mai problematică pentru că, odată dobândită, le permite bacteriilor să prolifereze chiar şi atunci când sunt expuse unei concentraţii de antiseptice care în mod obişnuit le-ar ucide.

Noul studiu arată că, pe măsură ce învaţă să tolereze urme slabe de substanţe antiseptice, bacteriile ar putea face schimb de fragmente ADN între ele, aceleaşi fragmente de ADN care ar putea să le ajute să evite şi medicamentele concepute să stopeze infecţiile bacteriene, şi anume antibioticele.

Această cercetare se adaugă unui volum tot mai mare de studii care cartografiază factorii de stres ascunşi din mediu care pot încuraja bacteriile să dezvolte aceste gene de toleranţă şi rezistenţă.

“Rezistenţa antimicrobiană provine din multe locuri diferite“, a declarat autoarea principală, Erica Hartmann, profesor de inginerie civilă şi de mediu la Şcoala de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate McCormick din Northwestern, Illinois. “Pentru a aborda cu adevărat problema, avem nevoie de administrare antimicrobiană, utilizare responsabilă în agricultură şi trebuie să ne gândim şi la utilizarea responsabilă a substanţelor chimice în alte medii”, a declarat ea pentru Live Science.

Practicarea administrării responsabile înseamnă utilizarea cu moderaţie a agenţilor antimicrobieni, cum ar fi antibioticele şi antisepticele, pentru a preveni dezvoltarea toleranţei sau rezistenţei la bacterii.

În cadrul studiului, Hartmann şi colegii ei au urmărit bacteriile cu toleranţă la clorhexidină, o substanţă chimică utilizată în mod obişnuit, aplicată pe pielea pacienţilor înainte de intervenţii chirurgicale sau inserarea unui cateter. Ei au căutat aceste bacterii într-o unitate de terapie intensivă dintr-un centru medical din Illinois.

În 2018, cercetătorii au prelevat 219 probe de pe paturi, butoane de apelare a asistentelor, pervazuri, tastaturi, întrerupătoare şi scurgeri de chiuvete în şase locaţii din jurul secţiei de terapie intensivă. Saloanele erau destul de curate, au constatat ei, dar chiar şi aşa cercetătorii au reuşit să izoleze aproximativ 1.400 de bacterii şi au descoperit că 36% dintre acestea prezentau un anumit nivel de toleranţă la clorhexidină.

În laborator, cercetătorii au aplicat clorhexidină pe materiale comune – plastic, metal şi laminat – şi apoi au urmărit cât timp a persistat antisepticul pe suprafeţe, inclusiv după ce au curăţat materialele cu apă şi alţi agenţi de curăţare chimici. Au descoperit că, chiar şi după curăţare, urme de antiseptic au persistat pe suprafeţe timp de cel puţin 24 de ore.

Aceste urme persistente nu erau suficient de puternice pentru a ucide bacteriile. Dar aceste tipuri de micromedii, în care bacteriile sunt expuse la doze neletale ale unei substanţe chimice care de obicei le ucide, trag întotdeauna semnale de alarmă. În aceste contexte, bacteriile care prosperă sunt cele care poartă gene care le ajută să supravieţuiască efectelor substanţei chimice. Aceste bacterii tolerante le depăşesc pe cele cărora le lipsesc genele de toleranţă şi, prin urmare, proliferează. Cel mai rău scenariu este cel în care bacteriile se obişnuiesc atât de mult cuo anumită substanţă chimică, încât să devină rezistente la efectele acesteia.

Echipa a descoperit bacterii tolerante la clorhexidină în toate camerele de spital, chiar dacă antisepticul a fost aplicat doar pe pielea pacienţilor. Chiuveta, spre exemplu, este “un punct fierbinte” pentru aceste bacterii.

Chiuvetele de spital au devenit un punct de interes pentru cei care studiază rezistenţa antimicrobiană în ultimele decenii, acestea fiind considerate medii perfecte pentru apariţia toleranţei şi a rezistenţei bacteriene la substanţe antiseptice.

Chiuvetele pot răspândi, de asemenea, bacteriile prin generarea de aerosoli sau particule minuscule de apă care pot pluti prin aer; pe măsură ce apa curge din robinet, loveşte apa care se strânge la scurgere şi proiectează particule prin aer. Cercetătorii au arătat că au descoperit tulpini bacteriene tolerante la antiseptice pe pervazurile ferestrelor şi pe uşi, sugerând că acestea au ajuns acolo pe calea aerului.

Unele dintre bacteriile rezistente la antiseptice purtau o plasmidă – o buclă mică de ADN care poate fi transferată între bacterii – care nu numai că le-a ajutat să tolereze clorhexidina, dar le-ar putea ajuta şi să reziste la antibiotice, cum ar fi carbapenemele, folosite ca antibiotice de ultimă instanţă. Acest tip de transfer genetic este o modalitate bine cunoscută prin care bacteriile dobândesc rezistenţă la substanţe antimicrobiene şi poate avea loc între bacterii din specii total diferite.

Acest lucru este “chiar foarte important”, a spus Danna Gifford, lector în rezistenţă antimicrobiană la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, care nu a fost implicată în studiu. Această constatare sugerează că rezistenţa la antibiotice ar putea fi accelerată “fără utilizarea antibioticelor”, a spus ea, determinată doar de expunerea la antiseptice.

“Nu cred că acest lucru ar susţine o abordare cu adevărat conservatoare” a utilizării clorhexidinei, a spus Gifford, adăugând că limitarea utilizării antisepticului în medii cu risc ridicat, cum ar fi secţiile de terapie intensivă, fără dovezi clinice adecvate, ar putea expune pacienţii vulnerabili riscului de infecţii. Însă acest studiu, alături de alte cercetări recente, îndeamnă la prudenţă în ceea ce priveşte la utilizarea antisepticelor, conform lui Hartmann şi Gifford.

Studii suplimentare ar trebui să analizeze dacă aceste efecte pot fi observate şi în alte medii – de exemplu, acasă sau în clinicile veterinare – pentru a înţelege mai bine cum aceste reziduuri antiseptice afectează bacteriile, au scris autorii studiului.

Dacă ar trebui să rezervăm antisepticele pentru “situaţii cu risc ridicat”, atunci că “probabil merită mai multe investigaţii”, a spus Gifford. Adesea, pentru curăţenia casnică, “săpunul simplu şi apa sunt mai mult decât suficiente pentru curăţenie şi igienă”, a remarcat Hartmann, aşa că acesta ar putea fi un context în care utilizarea antisepticelor poate fi redusă.

Între timp, “rămânem fără antibiotice care funcţionează eficient“, a atras ea atenţia. “Nu am ajuns încă pe deplin acolo, dar dacă nu intervenim (…) acum, vom ajunge în viitor într-o situaţie în care nu vom putea face lucruri simple, cum ar fi tratarea infecţiilor dentare sau efectuarea de intervenţii chirurgicale, deoarece nu le putem administra pacienţilor antibiotice”.