Miliarde de bacterii se ascund în duș. Ar trebui să ne facem griji? Sfaturile specialiștilor

Capul de duș și conductele care duc către el sunt un adevărat paradis pentru bacterii și ciuperci. Dar câteva trucuri simple le pot trimite direct în canalizare, conform unui articol BBC.

Ultimul lucru la care te-ai aștepta atunci când intri să faci duș este un nor de bacterii care îți explodează în față. Și totuși, exact asta se întâmplă când pornești robinetul.

În ultimul metru al instalației sanitare se ascunde un mic ecosistem, care abia așteaptă să deschizi dușul. Asta înseamnă că primul jet de apă nu este doar apă și abur. Peste noapte, în interiorul furtunului și al capului de duș se formează o colonie de bacterii. O parte dintre acești microbi „călătoresc” apoi pe picăturile pulverizate. Majoritatea sunt inofensivi. Totuși, compoziția exactă a amestecului microbian depinde de materialul furtunului și de frecvența dușurilor – și aici încep surprizele.

Capetele de duș și furtunurile sunt locuri ideale pentru bacterii. După ce ai făcut duș, furtunul rămâne cald, umed și nederanjat ore întregi. Forma sa lungă și îngustă oferă o suprafață excelentă pentru ca microbii să se fixeze. Odată stabilite acolo, bacteriile se hrănesc cu substanțele nutritive dizolvate din apă, dar și cu mici cantități de carbon care se scurg din plasticul furtunului. Lăsat peste noapte, sistemul devine un teren fertil pentru colonii microbiene. Acestea formează biofilme  – „orașe” microscopice lipicioase care aderă la aproape orice suprafață umedă, de la coca vaselor până la placa dentară. Fragmente din aceste biofilme sunt apoi ușor eliberate în jetul de apă atunci când pornești dușul.

Câte bacterii sunt de fapt? În teste efectuate în laboratoare și în locuințe reale, numărul bacteriilor de pe furtunurile de duș poate ajunge frecvent la milioane sau chiar sute de milioane de celule pe centimetru pătrat. Majoritatea sunt inofensive, dar printre ele se pot afla și micobacterii – un grup divers care include atât specii inofensive (prezente în sol), cât și unele patogene, precum cele responsabile de tuberculoză și lepră. Cercetători din Marea Britanie au găsit, de asemenea, ADN de ciuperci din genurile Exophiala, Fusarium și Malassezia – organisme comune pe piele și în sol, dar care în unele cazuri pot cauza infecții.

Comunitățile microbiene nu sunt statice – ele se schimbă în timp. Într-un studiu realizat pe 48 de dușuri de laborator, cercetătorii chinezi au descoperit că biofilmul din interiorul conductelor a atins un vârf la aproximativ patru săptămâni de utilizare regulată, apoi a scăzut și a revenit după 22 de săptămâni. Îngrijorător, bacteria Legionella pneumophila – responsabilă de boala legionarilor, o infecție pulmonară gravă – a fost detectată după doar patru săptămâni și din nou după perioade de stagnare prelungită.

Pentru majoritatea oamenilor, riscul de a se îmbolnăvi din cauza capului de duș este redus, mai ales dacă acesta este folosit frecvent.
„Doar dușurile contaminate cu Legionella și alți patogeni oportuniști prezintă un risc”, spune Frederik Hammes, microbiolog la Institutul Federal Elvețian de Știința și Tehnologia Apei din Dübendorf. „Dacă un duș este contaminat cu L. pneumophila, riscul de infecție este relativ ridicat, deoarece utilizatorul este foarte aproape de locul de formare a aerosolilor”. Riscul este însă mai mare pentru persoanele vulnerabile din punct de vedere medical.

De aceea, spitalele au proceduri stricte de dezinfectare și înlocuire a capetelor de duș. Locația geografică poate conta, de asemenea. Un studiu din SUA a arătat că zonele cu dușuri care conțineau mai multe micobacterii patogene aveau și rate mai mari de boli pulmonare netuberculoase (NTM). Punctele fierbinți au inclus Hawaii, Florida, sudul Californiei și nord-estul SUA (inclusiv New York), dar și unele regiuni din Midwest. Clima locală și nivelul de clor rezidual din apă influențează microbiomul dușului – locurile mai calde și cu mai mult clor aveau mai multe micobacterii patogene.

Compoziția bacteriilor depinde și de sursa apei. Locuințele alimentate cu apă clorinată găzduiesc mai des micobacterii decât cele alimentate cu apă de fântână sau fără clor (de exemplu, în Țările de Jos). Asta pentru că acești microbi tolerează clorul mai bine decât alții.

Materialul contează

Materialul din care este făcut capul și furtunul de duș are un impact major asupra numărului și tipului de bacterii. Într-un studiu, două sisteme „simulatoare de duș” au fost testate timp de opt luni: unul cu furtun din PVC-P (un tip flexibil de PVC), iar celălalt din PE-Xc (un alt tip de plastic). După opt luni, ambele aveau biofilm, dar furtunul din PVC-P conținea de 100 de ori mai multe bacterii.

PVC-P eliberează mai mult carbon, oferind hrană suplimentară bacteriilor și o suprafață mai moale, favorabilă colonizării. În schimb, un cap de duș metalic simplu (oțel inoxidabil sau alamă cromată) și un furtun scurt cu liner din PE-X sau PTFE pot reduce formarea biofilmelor. Modelele complicate, cu mai multe camere sau extra-flexibile, pot reține apă stagnantă și acumula metale, favorizând dezvoltarea microbiană.

Modelele eco, cum ar fi capetele de duș „ploaie” sau cu debit redus, pot modifica și ele gradul de expunere prin modificarea mărimii și numărului de aerosoli. Tipurile de jet contează: modul „ceață” produce de aproape cinci ori mai mulți aerosoli fini decât modul „ploaie”.

Capetele de duș „antimicrobiene” cu filtre sau metale precum argintul, în teorie ar trebui să reducă microorganismele, dar în practică eficiența lor scade rapid odată ce se formează biofilmul. Singura soluție eficientă este un filtru în linie, dar acestea sunt costisitoare și necesită presiune bună a apei.

Obiceiurile simple care funcționează

Temperatura apei joacă și ea un rol. Apa fierbinte produce cel mai mare număr de aerosoli fini în primele 1–2 minute după pornirea dușului. Asta înseamnă că expunerea maximă la eventualii patogeni apare la început.

Soluția nu este să faci duș rece, ci să nu stai direct sub duș când îl pornești. Lasă-l să curgă 60–90 de secunde pentru a evacua microbii acumulați peste noapte – mai ales după o perioadă lungă fără utilizare.

Bacteria Legionella se înmulțește la temperaturi între 20–45°C și moare peste 50°C, în special la 60°C. Dacă ai un boiler sau rezervor de apă caldă, este recomandat să păstrezi apa la 60°C și să folosești un robinet termostatic pentru a o reduce la o temperatură confortabilă la duș. Nu este recomandat să te speli cu apă peste 48°C, deoarece există risc de arsuri. S-a demonstrat că 45°C este suficient pentru a controla creșterea microbiană într-un furtun de duș folosit regulat.

Ventilarea băii după duș poate reduce concentrația de aerosoli care conțin bacterii. Particulele fine pot rămâne în aer mai bine de o oră după oprirea dușului.

Frecvența utilizării dușului contează: cu cât este folosit mai des, cu atât este mai puțină apă stagnantă și mai puține biofilme. Interesant, un furtun nou nu este neapărat mai sigur – în primele săptămâni, biofilmul este slab atașat și eliberează mai mulți microbi în apă. După aproximativ 40 de săptămâni, biofilmul devine mai stabil și mai puțin ușor de spălat.

Întreținerea regulată este cheia

Curățarea periodică cu apă foarte fierbinte și detartrarea capului de duș (de exemplu, prin înmuiere în suc de lămâie) pot reduce biofilmul și controla numărul microbilor. Dacă cineva din casă este vulnerabil, înlocuirea anuală a furtunului și a capului de duș este mai eficientă decât produsele „antimicrobiene” costisitoare.

În spitale și centre de îngrijire, unde riscul este mult mai mare, ghidurile oficiale (NHS și CDC) recomandă proiectarea atentă a instalațiilor, întreținerea riguroasă și, dacă este nevoie, dezinfectarea suplimentară a apei.