Reuters notează că ruptura pune în pericol accesarea a 11 miliarde de euro din PNRR și derularea unor contracte de apărare de 16,6 miliarde de euro, exact într-un moment în care investitorii sunt deja sensibili la orice semn de recul al reformelor.
În primul rând, AUR. Orice ruptură în tabăra pro-europeană hrănește principalul partid de opoziție radicală, care deja a condus puternic în sondaje la începutul anului, cu 40,9%, față de 18,2% pentru PSD, 13,5% pentru PNL și 11,7% pentru USR, potrivit unei analize Reuters din ianuarie. Chiar dacă unele măsurători mai noi arată o ușoară răcire a valului AUR, mesajul rămâne același: electoratul penalizează haosul din centru și îl transformă în capital pentru opoziția antisistem.
Al doilea câștigător relativ este chiar Ilie Bolojan, care poate ieși din criză cu o imagine consolidată de lider care nu cedează și care apără reformele nepopulare. Reuters îl descrie explicit ca pe o figură percepută drept stabilizatoare de către piețe, iar refuzul lui de a demisiona îi poate aduce dividende electorale în zona alegătorilor care vor fermitate și ordine.
PSD câștigă spațiu tactic, dar își asumă riscuri mari. Pe termen foarte scurt, partidul se delimitează de tăieri, de reformele dure și de costurile politice ale ajustării bugetare. Reuters arată că social-democrații sunt tot mai alarmați de pierderea de teren către extrema dreaptă și că tensiunile s-au acumulat tocmai pe tema reformelor, a reducerilor de cheltuieli și a fondurilor UE. Dar câștigul de imagine poate fi scurt: dacă această mișcare este citită de public drept fugă de răspundere, PSD riscă să piardă exact profilul de partid „mare”, capabil să guverneze. Iar fără PSD, o majoritate pro-europeană stabilă este greu de refăcut, ceea ce îi mută partidului o parte din vina pentru blocaj. Și președintele Nicușor Dan pierde spațiu de manevră: el ceruse explicit continuarea coaliției și a mizat pe mediere, nu pe ruptură.
Cine pierde cel mai clar este economia. România este deja la cel mai jos nivel din categoria „investment grade”, iar Reuters scria că disciplina fiscală impusă de guvernul Bolojan a ajutat tocmai la menținerea acestui prag fragil. În momentul în care PSD a amenințat coaliția, piețele au reacționat: spread-urile obligațiunilor s-au lărgit, iar investitorii au început să taxeze riscul de reforme întârziate sau abandonate. Contextul este deja dificil: bugetul pe 2026 a fost negociat cu greu, pe fondul unei recesiuni tehnice, al inflației ridicate și al unui deficit care a depășit 9% din PIB în 2024 și pe care guvernul încerca să îl reducă la 6,2% în 2026. Cu alte cuvinte, România nu intră în această criză de pe teren plat, ci deja cu probleme mari de finanțare și cu obiective europene sensibile.
Analiza rece spune așa: câștigătorul real al retragerii PSD este incertitudinea. AUR câștigă teren din haos, Bolojan poate câștiga simbolic prin rezistență, PSD poate câștiga doar dacă reușește să convingă că a ieșit din guvernare pentru a corecta direcția, nu pentru a evita costurile. Dar perdantul sigur este statul român, pentru că fiecare zi de blocaj înseamnă reforme amânate, bani europeni sub risc și finanțare mai scumpă. Iar cum alegerile parlamentare sunt abia în 2028, iar alegerile anticipate nu sunt o practică obișnuită în România, țara riscă luni întregi de improvizație: fie un guvern minoritar, fie negocieri lungi, fie o majoritate refăcută pe termen scurt și cu și mai puțină încredere între parteneri. În politică, unii pot ieși pe moment mai bine. În economie, aproape toți ies mai prost.
Urmărește-ne pe Google News
