NASA arată că Terra nu este o sferă perfectă. În interiorul Saturn, ar încăpea patru planete cât Pământul

NASA a prezentat o hartă tridimensională a câmpului gravitațional al Pământului, care dezvăluie adevărata formă a geoidului planetei, pe baza a peste un miliard de observații satelitare colectate pe parcursul a 15 ani.

Vizualizarea arată cum variază gravitația pe glob, unele regiuni fiind supuse unei forțe gravitaționale mai puternice decât altele, din cauza distribuției inegale a masei sub suprafață, scrie Upday News.

Geoidul reprezintă forma pe care ar avea-o oceanele Pământului dacă ar fi influențate doar de gravitație, fără interferențe din partea mareelor, vânturilor sau curenților.

Pentru a face vizibile variațiile subtile, scara verticală a hărții este exagerată de 7.000 până la 10.000 de ori față de realitate.

Munții Anzi și Himalaya – vârfuri gravitaționale

Zonele cu o concentrație mai mare de masă prezintă o atracție gravitațională mai puternică, reprezentată pe hartă în nuanțe de roșu.

Munții Anzi și Himalaya se evidențiază ca vârfuri gravitaționale, în timp ce regiunile cu densitate mai mică, precum Oceanul Indian și bazinul râului Congo, apar în albastru.

Michael Watkins, cercetător la Laboratorul de Propulsie cu Jet al NASA, a explicat că variațiile în distribuția materialului din adâncurile Pământului creează dealuri și văi gravitaționale.

Diferențele de înălțime variază de la un maxim de 85 de metri deasupra nivelului mediu al mării în Islanda până la 106 metri sub acest nivel în sudul Indiei.

Michael Watkins explică faptul că această formă a Pământului este determinată de gravitație.

„Deoarece distribuția materialelor în adâncurile Pământului variază, câmpul său gravitațional prezintă dealuri și văi”, subliniază cercetătorul.

Cu alte cuvinte, diferența de densitate din interiorul Pământului face ca gravitația să nu fie exact aceeași în toate punctele, modificând forma planetei.

Watkins precizează, de asemenea, că imaginea este de obicei prezentată cu neregularități foarte exagerate, pentru a putea fi observate cu ochiul liber.

 „La scară reală, dacă ai ține geoidul în mână, l-ai simți la fel de neted ca o bilă de biliard”, asigură el.

Saturn: un mister care sfidează trecerea timpului

Prima dată când această planetă cu structură ciudată a fost observată a fost cu câțiva ani în urmă, mai exact în 1981, datorită trecerii sondei Voyager.

De atunci, toate misiunile care au studiat planeta cu inel au întâlnit-o din nou.

Ceea ce este surprinzător este că, după patru decenii, se află practic în același loc și își păstrează forma hexagonală caracteristică.

La prima vedere pare o figură desenată cu rigla, dar, de fapt, este vorba de un curent de aer gigantic, cu o formă aproape perfectă cu șase laturi.

Dimensiunile sale sunt impresionante: ating un diametru de aproximativ 32.000 de kilometri, ceea ce înseamnă că în interiorul său ar încăpea aproximativ patru planete de mărimea Pământului.

Hexagonul lui Saturn rămâne una dintre acele mari enigme care ne reamintesc că sistemul solar ascunde încă multe secrete care așteaptă să fie descoperite, adaugă Marca.

Câmpul gravitațional se modifică din cauza masei de apă care se deplasează la suprafață

Harta NASA a fost realizată folosind modelul global GOCO06, care a combinat date provenite de la 19 sateliți operați pe parcursul a 15 ani.

Misiunea GOCE a Agenției Spațiale Europene și programul GRACE al NASA, dezvoltat în parteneriat cu Centrul Aerospațial German, au furnizat observațiile de bază.

GRACE a utilizat două nave spațiale identice, care zburau la o distanță de 220 de kilometri una de cealaltă, pentru a măsura fluctuațiile gravitaționale minuscule.

Această tehnică le-a permis oamenilor de știință să urmărească deplasarea apei în oceane, tiparele precipitațiilor și mișcările ghețarilor.

Watkins a remarcat că gravitația Pământului nu este constantă și că și câmpul gravitațional se modifică de la o lună la alta, în principal din cauza masei de apă care se deplasează la suprafață.

—––