Mesajul lui Mbappé, adresat francezilor: „Mulțumesc. Când eram copil, visam să joc la o Cupă Mondială, măcar una”

Kylian Mbappé s-a adresat luni fanilor francezi, într-o scrisoare deschisă publicată pe Instagram, în care a mulțumit pentru sprijinul suporterilor, a făcut un bilanț al Cupei Mondiale din 2026 și a reflectat asupra fotbalului.

 „Fotbalul, în fond, rămâne un joc. Un joc pe care îl luăm foarte în serios, pentru care muncim toată viața ca să încercăm să-l stăpânim, dar rămâne totuși un joc”, a scris Mbappé.

Căpitanul echipei naționale franceze le-a mulțumit conaționalilor săi:

”Mulțumesc. (..) Nu ați încetat niciodată să credeți în noi, nici măcar atunci când nu meritam deloc. Această poveste a fost scrisă de milioane de mâini, nu doar de cele unsprezece de pe teren, toate animate de aceeași pasiune. Ați stat treji până târziu, uneori până la miezul nopții. V-ați adunat acasă sau în baruri cu familia sau prietenii. Alții au fost chiar acolo alături de noi, toate generațiile împreună, unite în jurul aceleiași bucurii, aceea de a împărtăși. Aceasta este puterea sportului”.

Mbappé „acceptă cu mândrie” titlul de golgheter, dar recunoaște că „durerea” eliminării va continua:

„Va continua să doară o vreme, nu am adus un trofeu de echipă. Poate că vă datoram un final mai frumos, dar nu întotdeauna alegem finalul poveștii”.

Atacantul de la Real Madrid le-a mulțumit coechipierilor săi din naționala ”Les Bleus” pentru că au făcut posibile reușitele lui:

„Fără munca lor, fără sprinturile lor, fără pasele lor, fără acel spirit de echipă care ne-a purtat de la primul până la ultimul meci, nu aș fi marcat niciodată atât de mult. Acest titlu aparține echipei la fel de mult cât îmi aparține mie”.

Scrisoarea deschisă a lui Kylian Mbappé pentru suporterii Franței

Scrisoarea deschisă publicată de căpitanul Franței: Sursa. Instagram

„MULȚUMESC.

O lună plină de emoții. De depășire a limitelor. De mândrie pentru că am purtat culorile Franței.

De pasiune, mai presus de toate, aceeași pasiune care ne impulsionează pe teren și care vă impulsionează pe voi, fie că sunteți în fața ecranului, fie în tribune. Asta este ceea ce am trăit împreună, o poveste incredibilă.

Nu am adus acasă un trofeu de echipă. Doare și va continua să doară o perioadă, nu vă voi minți în privința asta.

Titlul de golgheter îl accept cu mândrie, dar ar fi fost mult mai frumos dacă l-aș fi avut alături de cupă.

Poate că vă datoram un final mai frumos. Dar nu întotdeauna alegem finalul poveștii, alegem ce punem în ea, iar noi am dat totul. Asta, da, ne umple de mândrie.

Mulțumesc colegilor mei. Fără munca lor, fără sprinturile lor, fără pasele lor, fără acel spirit de echipă care ne-a purtat de la primul până la ultimul meci, nu aș fi marcat niciodată atât de mult. Acest titlu aparține echipei la fel de mult cât îmi aparține mie.

Când eram copil, visam să joc la o Cupă Mondială, măcar una. Am jucat la trei, am câștigat una, iar anul acesta am avut mândria de a concura la ea purtând banderola de căpitan. Nu o voi uita niciodată.

Ați stat treji până târziu, uneori până la miezul nopții, în funcție de fusurile orare, ca să ne vedeți jucând la capătul celălalt al lumii; v-ați adunat acasă, în baruri, cu familia sau prietenii, în toată Franța și nu numai.

Alții au fost chiar acolo, alături de noi, în stadioane, cu steaguri pe umeri. Copii cu ochii strălucitori, bărbați și femei de toate origini și din toate generațiile împreună, uniți în jurul aceleiași bucurii, aceea de a împărtăși. Aceasta este forța acestui sport.

Iar voi nu ne-ați dezamăgit niciodată, nici măcar în momentele cele mai grele, nici măcar când meritam cel mai puțin. Această poveste o scriem cu milioane de mâini, nu doar cu unsprezece jucători pe teren, animați de aceeași fervoare.

Lui Didier (n.r. – Deschamps) i-am spus deja ce aveam de spus, el știe. Mulțumesc lui, dar și întregii sale echipe: fizioterapeuți, bucătari, antrenori, șoferi, tuturor celor pe care nimeni nu-i vede niciodată și fără de care nimic din toate acestea nu ar fi posibil. Și celor care ne-au găzduit în Statele Unite pe toată durata acestei competiții.

Fotbalul, în fond, rămâne un joc. Un joc pe care îl luăm foarte în serios, pentru care muncim toată viața încercând să-l stăpânim, dar rămâne totuși un joc, cu regulile sale simple care nu s-au schimbat de când am început să-l jucăm: mingea, golul, dorința de a înscrie. De aceea ne unește pe toți aceeași pasiune.

Această Cupă Mondială se apropie de final, dar povestea continuă. Vor mai fi alte meciuri, alte nopți de vară sau de iarnă în care ne vom reuni din nou în fața acestui același joc, cu aceeași dorință intactă. Nu am terminat de jucat împreună. Mulțumesc pentru tot!”