Miron Cozma, audiat la Parchetul General: „Care Mineriadă? Toţi îl susţineţi pe Iliescu”. Fostul lider din Valea Jiului este acuzat că a adus minerii la București în 1990

Miron Cozma a fost audiat de procurori în Dosarul Mineriadei din iunie 1990, fiind acuzat, alături de fostul președinte Ion Iliescu și alți inculpați, de infracțiuni contra umanității. Fostul lider al minerilor din Valea Jiului a avut o ieşire nervoasă când a fost întrebat de jurnalişti despre implicarea sa în reprimarea protestelor. Şi a fost la un pas să se ia la bătaie cu președintele Asociației victimelor. Dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost deschis pentru prima dată în 1997 şi de atunci se plimbă între parchete şi instanţe.

„Care Mineriadă? Toţi îl susţineţi pe Iliescu. Nu a existat Mineriadă. Voi i-aţi omorât pe ăştia în Bucureşti. Voi cu Iliescu. Eu nu am fost în Bucureşti pe 13 iunie. Cine i-a omorât pe ăia în Piaţa Universităţii? Eu nu am fost în Bucureşti, ce nu pricepi?”, i-a certat Miron Cozma pe jurnaliştii prezenţi la Parchet, care l-au întrebat pe fostul lider al minerilor despre implicarea sa în reprimarea demonstranţilor din Bucureşti.

Miron Cozma a răbufnit chiar la intrarea în Parchetul General, acolo unde procurorii l-au chemat pentru audieri în Dosarul Mineriadei din iunie 1990. Pe un ton vehement, acesta a spus că nu are nicio implicare în incidentele din 13 iunie 1990, întrucât el ar fi venit în Capitală abia pe 14 iunie. După mai bine de trei ore, fostul lider al minerilor a ieșit din sediul Parchetului, la fel de nervos. De această dată a avut de împărțit cuvinte grele cu președintele Asociației Victimelor Mineriadei, Viorel Ene.

Viorel Ene, președintele Asociației Victimelor Mineriadei: Acest puşcăriaş este foarte obraznic, minte de foarte mult timp… Acest dosar a fost ini’iat de Ascoia’ia Victimelor Mineriadelor în 1997, când am depus plângere penală colectivă.

În acest dosar sunt urmăriţi penal fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Miron Cozma, foştii generali Vasile Dobrinoiu şi Peter Petre.

Luna trecută, procurorii au mers acasă la Ion Iliescu, pentru a-i aduce la cunoştinţă învinuirile.Contactat de jurnaliştii TVR, avocatul acestuia, Adrian Georgescu, a refuzat să facă orice comentariu legat de acuzaţii şi a spus că va demonstra nevinovăţia clientului său în faţa organelor judiciare.

Primul procuror care a deschis ancheta în acest caz, generalul în rezervă Dan Voinea, a declarat pentru Ştirile TVR că există probe certe că Ion Iliescu ar fi ordonat reprimarea protestelor, fiind cel care a chemat minerii pentru a reprima protestele din Piața Universității.

General maior Dan Voinea, fost procuror: La dosar este un jurnal al acțiunilor de luptă, pe care l-a ținut un general, în lipsa lui Ionel Vasiliu, care era plecat din țară atunci. Și locțiitorul lui a întocmit jurnalul acțiunilor de luptă pentru ziua de 13 iunie, în care îl nominalizează pe domnul președinte Ion Iliescu în mai multe rânduri, cu ordinele pe care le-a dat.

Procurorii trebuie să refacă ancheta în acest dosar, după ce probele strânse de anchetatori au fost anulate în instanţă.

Iniţial, în iunie 2017, fostul preşedinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii, alături de fostul premier Petre Roman şi fostul director SRI Virgil Măgureanu, însă în decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis restituirea dosarului la Parchetul Militar, pentru refacerea de la zero a anchetei.

Judecătorii au decis atunci anularea tuturor probelor strânse de procurori, fiind constatată nelegalitatea rechizitoriului prin care Ion Iliescu a fost trimis în judecată, alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, amiral (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu (decedat între timp), Cazimir Ionescu, Adrian Sârbu şi Miron Cozma.

Procurorii militari susţineau că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau paşnic opiniile politice, în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment.

În acest atac ar fi fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, SRI, precum şi peste 10.000 de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

Conform Parchetului Militar, atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: moartea prin împuşcare a patru persoane, două persoane violate, vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.

În cadrul acestei acţiuni, peste 200 de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după-amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Ion Iliescu era acuzat de procurorii militari că a dat ordinul pentru evacuarea în forţă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv prin folosirea unor muncitori din marile întreprinderi din Bucureşti.