A murit Ion Iliescu. Fostul președinte al României avea 95 de ani

Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a murit la 95 de ani, la Spitalul  “Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din Capitală, unde era internat de aproape două luni.  

Anunțul oficial a fost făcut de Guvern, printr-un comunicat.

“Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”. Guvernul României transmite condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați!” – se arată în comunicatul guvernului.

Potrivit reprezentanților Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu, decesul a fost înregistrat la ora 15:55.

“Ion Iliescu a fost internat în unitatea noastră începând cu 9 iunie, iar pe parcursul celor 57 de zile de spitalizare echipa medicală multidisciplinară a depus toate eforturile pentru a-i asigura îngrijirea și tratamentul necesare“, a precizat instituția medicală.

Detaliile privind programul funeraliilor de stat organizate în onoarea fostului șef al statului român Ion Iliescu vor fi comunicate în perioada următoare, potrivit sursei citate.

Potrivit unor surse TVR Info, va fi declarată o zi de doliu național.

Spitalul “Agrippa Ionescu” anunțase încă din cursul zilei de sâmbătă că starea fostului președinte este una critică și că beneficiază de terapie intensivă maximală., iar în zilele următoare, starea pacientului a continuat să fie gravă.

Ion Iliescu a fost internat în spital în 9 iunie, acuzând probleme respiratorii. Medicii au stabilit că suferea de cancer pulmonar.

Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930 în orașul Oltenița, județul Călărași, într-o familie de militanți comuniști. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București (1949) și a urmat studii universitare la Institutul Politehnic din București și la Institutul Energetic al Universității din Moscova.

Evoluția politică înainte de 1989

În perioada studenției la Moscova, devine secretar al asociației studenților români din capitala URSS. Revenit în țară a avansat rapid în structurile Uniunii Tineretului Comunist (UTC) și ale Partidului Muncitoresc Român/Partidului Comunist Român.

În august 1956 a fost ales președinte al Uniunii Asociațiilor Studențești, apoi lider al UTC (prim-secretar al CC al UTC). Ulterior ocupă funcția de șef al Departamentului de Propagandă al CC al PCR și este numit ministru pentru problemele tineretului (1967–1971).

Lider popular în eșalonul secund al regimului, Ion Iliescu ajunge să fie perceput de Nicolae Ceaușescu drept un potențial rival. În 1971, Ceaușescu îl îndepărtează din funcțiile centrale, trimițându-l în posturi administrative locale: vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș (1971–1974) și apoi președinte al Consiliului Județean Iași (1974–1979).

În 1979 este numit președinte al Consiliului Național al Apelor.

În noiembrie 1984 este eliberat din funcțiile politice (inclusiv din calitatea de membru al CC al PCR) și transferat ca director al Editurii Tehnice, poziție pe care o deține până la evenimentele din 1989.

Revoluția din decembrie 1989. Primul conducător al României post-comuniste

În urma prăbușirii regimului Ceaușescu, Ion Iliescu devine figura centrală a noii conduceri provizorii. Anunță la televiziune schimbarea de putere și constituie Frontul Salvării Naționale (FSN), preluând conducerea statului ca președinte al Consiliului FSN.

Practic, Iliescu devine primul conducător al României post-comuniste, asigurând interimatul până la organizarea de alegeri libere.

CITIȚI ȘI: Ion Iliescu, primul președinte al României după 1989 și unul dintre cei mai controversați politicieni

La 20 mai 1990 au loc primele alegeri libere după căderea comunismului. Ion Iliescu candidează din partea FSN și obține o victorie covârșitoare (aproximativ 85% din voturi), devenind primul președinte ales al României postrevoluționare. Acest scrutin din “Duminica Orbului” consfințește popularitatea masivă a lui Iliescu în acel moment.

Încă două mandate de președinte

La 11 octombrie 1992 Ion Iliescu câștigă al doilea mandat prezidențial. Candidat din partea Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN, aripa FSN condusă de Iliescu), el îl învinge în turul al doilea al alegerilor pe contracandidatul Emil Constantinescu.

Astfel, Iliescu rămâne președinte pentru perioada 1992–1996. La 17 noiembrie 1996, după două mandate consecutive, Ion Iliescu este înfrânt în turul al doilea de Emil Constantinescu, candidatul opoziției unite (Convenția Democrată).

Iliescu obținuse cel mai mare scor în primul tur, dar în final cedează funcția, marcând prima alternanță democratică la putere din istoria post-decembristă.

La 26 noiembrie 2000 Ion Iliescu revine în prim-planul politic și câștigă al treilea mandat de președinte al României. Candidat al PDSR (viitorul PSD), îl învinge în turul doi pe extremistul Corneliu Vadim Tudor, pe fondul unui vot anti-extremă.

Iliescu preia din nou funcția supremă în stat pentru perioada 2000–2004. În timpul acestui mandat, România aderă la NATO (2004) și finalizează negocierile de aderare la Uniunea Europeană . La 20 decembrie 2004, Ion Iliescu și-a încheiat cel de-al doilea mandat constituțional consecutiv (și al treilea în total).

Senator și președinte de onoare al PSD

După terminarea mandatului, în aprilie 2005, Iliescu a candidat la congresul PSD la postul de preşedinte, dar a pierdut în faţa lui Mircea Geoană, cel pe care-l numise “prostănac” din cauza slabei gestionări a campaniei prezidenţiale a lui Adrian Năstase, care pierduse, cu un an înainte,  în faţa lui Traian Băsescu.

Totuşi, în decembrie 2006, Iliescu este numit președintele de onoare al PSD.

Până în 2008 a fost senator PSD și lider al grupului parlamentar din Senat. În acel an, în noiembrie, Ion Iliescu şi-a anunţat oficial retragerea din Parlament. Dar rămâne să le dea sfaturi celor care conduc partidul pe care l-a înființat imediat după înlăturarea comuniștilor.

Dosarele Revoluției și Mineriadei

Deși s-a retras din viață publică și nu a mai participat la evenimente organizate de partid, trecutul său îl prinde din urmă în 2005, când este anchetat pentru mineriada din  iunie 90. Este pus sub învinuire în iunie 2007, dar în octombrie 2008, Ministerul Public  anunţă neînceperea urmăririi penale pentru că nu sunt suficiente probe.

Abia după opt ani, în octombrie 2015 este pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni contra umanității.

În 2021, procesul a fost trimis din nou în instanță, dar a fost tergiversat din motive procedurale.

În 2017  este trimis în judecată în dosarul mineriadei pentru infracțiuni contra umanității, iar un an mai târziu primește calitatea de inculpat în dosarul Revoluţiei, pentru crime împotriva umanităţii.