Doi din zece adolescenți spun că li s-au oferit droguri în ultimul an. Radu Leca: Au ajuns prea aproape de elevi

Datele prezentate la Palatul Cotroceni arată cât de aproape este, în realitate, contactul adolescenților cu drogurile: doi din zece spun că li s-au oferit substanțe în ultimul an, iar peste 70% cred că acestea pot fi găsite ușor.

Psihologul Radu Leca atrage atenția că această combinație dintre ofertă directă și percepția accesului facil mută problema din zona unui risc îndepărtat în viața de zi cu zi a elevilor, mai ales în clasele a VIII-a și a IX-a, când presiunea de grup și nevoia de apartenență pot transforma curiozitatea în comportament de consum.

Ce spun cifrele prezentate la Palatul Cotroceni despre contactul adolescenților cu drogurile?

Doi din zece adolescenți care au răspuns la chestionar declară că li s-au oferit droguri în ultimul an, iar peste 70% afirmă că găsirea substanțelor care dau dependență este ușoară.

Oferta dealerilor este raportată pentru clasele a VIII-a și a IX-a, ceea ce mută discuția din zona „risc îndepărtat” în zona de viață de zi cu zi pentru copii aflați la trecerea dintre gimnaziu și liceu.

Mesajul psihologic important este apropierea dintre tentație și rutină: expunerea repetată normalizează ideea de consum, iar familiaritatea cu „sursele” scade rezistența la presiunea de grup și crește curiozitatea, mai ales într-o etapă în care apartenența socială cântărește mult.

De ce sunt clasele a VIII-a și a IX-a un moment atât de sensibil pentru debutul consumului?

În această perioadă apar schimbări rapide de identitate, nevoia de validare, dorința de autonomie și intensificarea emoțiilor, iar creierul aflat în dezvoltare gestionează mai greu impulsurile și amânarea recompensei. În plan școlar, evaluările și tranzițiile cresc stresul, iar în plan social se reconfigurează grupurile și statutul, ceea ce amplifică vulnerabilitatea la promisiuni de „relaxare”, „energie” sau „curaj”. Când oferta vine direct către elevi, mecanismul psihologic central devine alegerea sub presiune: decizia rapidă în fața colegilor pare mai importantă decât consecințele, iar refuzul se simte ca o pierdere de imagine.

Ce înseamnă „mi s-au oferit droguri” din perspectiva dinamicii de grup?

O ofertă este și un test social, nu doar un act de vânzare: cine acceptă intră într-un cerc, cine refuză riscă etichete, glume sau excludere. Dealerii folosesc adesea strategii de apropiere, limbaj prietenos, minimizare a riscului și promisiuni legate de apartenență, iar adolescentul ajunge să confunde relația cu tranzacția.

În multe situații, prima expunere apare în contexte aparent banale: pauze, parcuri, petreceri, drum spre casă, iar repetarea scenariului reduce reacția de alarmă. Din punct de vedere psihologic, contează și „scenariul martorului”: când alții acceptă, apare ideea că „e normal”, iar norma grupului se instalează mai repede decât norma familiei.

De ce contează atât de mult percepția că accesul este ușor?

Dacă peste 70% dintre respondenți spun că substanțele se găsesc ușor, atunci crește anticiparea expunerii și scade sentimentul de control al adulților. Această percepție întreține anxietatea părinților și profesorilor, dar pentru adolescenți poate crea un paradox: riscul devine „de fundal”, iar ceea ce este omniprezent pare mai puțin periculos.

În psihologie, accesibilitatea percepută influențează intenția: când ceva pare la îndemână, crește probabilitatea de a-l lua în calcul ca soluție pentru plictiseală, stres, singurătate sau curiozitate.

În același timp, ușurința accesului face ca intervențiile bazate doar pe interdicție să aibă randament scăzut, fiindcă mesajul „nu” se lovește de realitatea vizibilă din jur.

Ce efecte are consumul asupra sănătății mintale la vârste mici?

Substanțele care dau dependență modifică sistemele de recompensă și învățare, cresc impulsivitatea și reduc toleranța la frustrare, iar școala devine mai greu de gestionat. Apar probleme de somn, iritabilitate, scăderea motivației, conflicte familiale și retragere, iar performanța școlară se poate prăbuși chiar înainte ca adulții să observe cauza.

Pentru unii adolescenți, consumul se leagă de simptome de anxietate sau depresie, iar pentru alții agravează agresivitatea și comportamentele de risc. Pe termen mediu, se instalează un cerc vicios: consumul este folosit pentru reglarea emoțiilor, iar emoțiile devin mai greu de reglat fără consum, ceea ce întărește dependența și fragilizează identitatea.

Ce fel de răspuns ajută cu adevărat: control dur sau cultură de siguranță?

Un răspuns eficient combină reguli clare, supraveghere realistă și comunicare calmă, fără moralizare și fără panică. În școală, funcționează programe bazate pe abilități: refuz asertiv, gestionarea presiunii de grup, identificarea manipulării, educație despre riscuri, rute de ajutor confidențiale.

În familie, ajută discuții scurte și repetate, cu întrebări simple despre anturaj, locuri frecventate și stări emoționale, plus acorduri concrete legate de ore, petreceri și transport. Un mesaj sănătos nu este „ești rău dacă încerci”, ci „siguranța ta contează, iar eu sunt aici să te ajut să ieși din situații riscante”.

Cum arată prevenția care ține cont de realitatea din teren?

Prevenția eficientă pornește de la ideea că oferta există și că elevii au nevoie de scenarii de răspuns, nu doar de avertismente. Profesorii și consilierii pot crea spații de discuție unde elevii învață să recunoască semnalele de risc, să ceară ajutor fără rușine și să raporteze situații periculoase.

Comunitatea are rol în iluminarea zonelor de risc, colaborare cu poliția de proximitate și sprijin pentru activități care dau sens și apartenență: sport, artă, voluntariat. Când adolescenții au relații stabile, adulți de încredere și obiective care îi entuziasmează, tentația pierde teren, iar cifrele din studii încep să se schimbe în bine, pas cu pas.