Dependența de AI poate accelera burnout-ul la studenți. Cum se transformă ajutorul tehnologic în sursă de anxietate

Dependența de inteligența artificială poate accelera apariția burnout-ului în rândul studenților, atunci când instrumentele digitale ajung să înlocuiască gândirea proprie, autonomia și pauzele reale. Psihologul Radu Leca explică faptul că AI poate deveni utilă în procesul de învățare, dar riscantă atunci când este folosită ca scurtătură permanentă.

Burnout-ul apare atunci când efortul susținut se combină cu lipsa recuperării și cu sentimentul că munca nu mai are sens. În cazul studenților, dependența de AI poate crea un ritm de lucru „mereu pornit”, în care aceștia ajung să livreze mai mult și mai repede, dar fără pauze reale.

„Studentul ajunge să livreze mai mult și mai repede, însă fără pauze reale, deoarece AI scurtează drumul spre rezultat și face tentantă umplerea fiecărui gol de timp cu încă o sarcină”, spune psihologul Radu Leca.

În timp, scade și toleranța la frustrare. O temă care presupune gândire lentă, confuzie, încercări repetate și efort cognitiv poate ajunge să fie percepută ca prea dificilă. Creierul caută imediat scurtătura familiară, iar munca intelectuală fără sprijin tehnologic devine tot mai greu de susținut.

Așa apar epuizarea emoțională, cinismul față de cursuri și senzația de gol, chiar dacă productivitatea aparentă rămâne ridicată. Printre semnele frecvente se numără oboseala persistentă, iritabilitatea, somnul agitat și scăderea satisfacției față de activitatea academică.

Cum crește anxietatea prin folosirea excesivă a AI

Anxietatea crește atunci când studentul simte că nu mai are control și că performanța sa depinde tot mai mult de un instrument extern. În timp, încrederea se mută dinspre propriile abilități spre accesul la AI, spre formularea prompturilor „perfecte” și spre obținerea unui răspuns fără erori.

Această dependență poate amplifica neliniștea înaintea examenelor, prezentărilor sau lucrărilor importante. Studentul poate ajunge să creadă că, fără AI, nu se mai poate descurca suficient de bine.

Anxietatea este alimentată și de comparația socială. Dacă alți colegi folosesc AI și par mereu mai rapizi sau mai eficienți, presiunea de a ține pasul devine tot mai mare. Apar tensiune corporală, agitație, ruminare și tendința de evitare.

În plus, incertitudinea legată de regulile universitare și de limitele etice ale folosirii AI poate crea frică de sancțiuni sau rușine, chiar și atunci când intenția studentului nu este aceea de a trișa.

Identitatea academică, afectată de dependența de AI

Radu Leca atrage atenția că dependența de AI afectează și identitatea academică a studentului. Aceasta se construiește prin experiențe de competență, autonomie și sens. Atunci când rezultatul final nu mai este perceput ca fiind cu adevărat al studentului, apare o ruptură între imaginea publică de performer și nesiguranța interioară.

„Când studentul predă texte pe care nu le simte ale lui, apare o ruptură între imaginea publică de performer și trăirea internă de nesiguranță”, explică psihologul.

Această ruptură poate alimenta sindromul impostorului. Succesul este atribuit instrumentului, iar eșecul este atribuit sinelui. În timp, cresc autocritica, frica și senzația că performanța nu este autentică.

Pe termen lung, folosirea excesivă a AI poate reduce antrenamentul atenției, al memoriei de lucru și al planificării. Sarcinile care trebuie realizate fără AI devin amenințătoare, iar studentul poate intra într-un cerc al evitării și al oboselii anticipate.

Soluții: AI ca sprijin, nu ca înlocuitor al gândirii

Soluția nu este demonizarea inteligenței artificiale, ci stabilirea unor limite sănătoase. AI poate fi un sprijin util, dar nu trebuie să înlocuiască gândirea proprie.

O regulă eficientă este ca studentul să înceapă întotdeauna cu o schiță personală. Abia apoi AI poate fi folosită pentru clarificare, feedback, exemple, verificare sau organizarea ideilor. Ideile centrale trebuie să rămână ale studentului.

„AI devine un sprijin limitat, nu un înlocuitor al gândirii”, spune Radu Leca.

Specialistul recomandă și pași mici, măsurabili. Studentul poate începe cu 20-30 de minute de lucru fără AI, apoi poate folosi instrumentul doar pentru feedback. Astfel, controlul revine treptat în mâinile lui, iar anxietatea scade.

La fel de importante sunt pauzele reale la 60-90 de minute, somnul stabil, mișcarea scurtă și mesele regulate. Corpul susține mintea, iar epuizarea nu poate fi prevenită doar prin organizarea sarcinilor, ci și prin recuperare.

În plan emoțional, ajută o rutină simplă de reglare: respirație lentă, numirea emoției în cuvinte clare și apoi o acțiune mică, concretă. Acțiunea reduce ruminarea și readuce sentimentul de control.

În plan social, discuțiile cu un coleg, un profesor sau un tutor despre procesul de lucru, nu doar despre rezultat, pot reduce presiunea performanței perfecte. Sentimentul de apartenență scade anxietatea și îi ajută pe studenți să nu transforme AI într-o cârjă permanentă.

Concluzia psihologului este că inteligența artificială poate fi un partener de antrenament, nu un substitut al efortului personal. Folosită cu limite clare, AI poate sprijini învățarea. Folosită excesiv, poate slăbi autonomia, poate crește anxietatea și poate accelera burnout-ul.