O elevă de clasa a V-a a pus o întrebare dureroasă în Parlament: „De ce majoritatea copiilor simt presiune la școală și urăsc locul acela?” Cum explică ministrul Educației lipsa de atenție față de discursul copilei

Discursul unei eleve despre presiunile pe care le resimt copiii la şcoală şi acasă, dar şi despre lipsa de sprijin, a impresionat o ţară întreagă. Nu însă și pe ministrul Educației, prezent la evenimentul unde copila a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă generația din care face parte. Mihai Dimian era mai absorbit de telefonul său, decât de lacrimile fetei.

Ilinca e eleva în clasa a cincea. A vorbit la o conferință despre sănătatea mintală a copiilor organizată de Comisia pentru Învățământ a Senatului, în prezența ministrului și a altor oameni care au puterea să schimbe condițiile în care învață copiii. La sfârșit nu și-a putut reține lacrimile. În tot acest timp, ministrul Educației părea absorbit de propriul telefon.

Contactat de Știrile TVR, Mihai Dimian a explicat lipsa de atenție prin faptul că avea o agendă încărcată în acea zi. Dar că a fost totuși interesat de ce avea de spus Ilinca.

Mihai Dimian, ministrul interimar al Educației: M-am uitat să văd dacă mai pot rămâne și, totodată, să răspund la situațiille urgente pe care le aveam la minister: un proiect jalon PNRR, raportările care erau la ora 15.00 și proiectul de lege a salarizării. Am stat mai mult tocmai pentru că în prima oră au fost mai mult intervenții ale adulților și doream să ascult și intervențiile elevilor.

Specialiștii în Educație se declară consternați de gestul ministrului.

Anca Tîrcă, specialist în Educație: Sunt de a dreptul furioasă. Să auzi un copil vorbind cu atâta suprare și tu, ca ministru al Educației, să continui să te uiți relaxat pe telefon ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Eu m-aș fi dus, aș fi mângâiat-o, aș fi privit-o în ochi, i-aș fi arătat că sunt acolo lângă ea, chiar dacă nu pot să fac nimic concret.

Discursul fetiței trage un semnal de alarmă cu privire la bunăstarea psihică a elevilor. Un semnal care nu trebuie ignorat, spun psihologii.

Ermina Gorjanu, psiholog: Sistemul educațional actual combină volumul uriaș informațional cu mizele emoționale și sociale ridicate din jurul succesului. Evaluările sunt frecvente și examenele la fel și transformă educația în vânătoare de note.

Ministrul Educației e de acord și el că elevii au sarcini prea apăsătoare. Și spune că există deja un ordin de ministru care limitează volumul temelor pentru acasă.

„Ajungem extenuați, cu bateriile sociale scăzute rău. Suntem la zero”

Ilinca s-a ridicat în fața ministrului Educației, Mihai Dimian, și a celor prezenți la o dezbatere despre sănătatea mintală a elevilor și le-a spus direct: „Voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim corect”, transmite edupedu.ro

A fost începutul unui discurs care a emoționat sala. Eleva a vorbit despre interdicții fără explicații, despre copii care aud mereu ce nu au voie să facă, dar prea rar sunt ajutați să înțeleagă. A dat exemplul telefoanelor, al inteligenței artificiale și al mișcării, domenii despre care, spune ea, adulții impun reguli, dar nu oferă mereu sprijin real.

„De ce să-mi spui mie că inteligența artificială nu este bună, dacă tu nu-mi explici de ce? Și de ce credeți că majoritatea copiilor simt o presiune pe ei la școală și urăsc locul acela?”, a spus Ilinca.

Copila a descris școala ca pe un loc în care mulți elevi ajung deja apăsați de gândul că vor fi judecați. De colegi, de profesori, uneori chiar și de părinți.

A vorbit despre teste multe, lucrări necorectate, teme care se adună și sentimentul că nimeni nu îi întreabă cu adevărat cum se simt.

„E foarte simplu: pentru că acești colegi îi judecă în permanență. Profesorii nu le acordă niciun pic de atenție. Știu că în următoarea săptămână trebuie să dea zece milioane de teste, în condițiile în care mai au zece milioane de teste în spate, necorectate și neaduse”, a spus eleva.

Ilinca a vorbit și despre presiunea care nu se oprește la poarta școlii. Ajunge acasă, acolo unde unii copii aud că nu au făcut destul, că trebuie să ajungă „ceva”, dar nu primesc mereu ajutor atunci când simt că nu mai pot.

„Ajungem extenuați, cu bateriile sociale scăzute rău. Suntem la zero. Avem zile în care pur și simplu ne dorim să nu fim în anumite locuri și suntem obligați, iar în permanență profesorii tot ce vor este să ne încarce”, a spus eleva.

Poate cea mai dureroasă parte a discursului a fost atunci când Ilinca a spus că nu își dorește doar teme, teste și voci care îi repetă că nu este suficient de bună. Își dorește proiecte, lucruri din care să învețe cu adevărat și adulți care să o asculte.

„Eu îmi doresc proiecte, îmi doresc lucruri din care să învăț. Nu îmi doresc în permanență să-mi stea cineva în spate, să-mi dea teme, teste și tot felul de voci care să se audă din spate spunându-mi că nu sunt cineva, că nu merit această atenție și că sunt zero”, a spus Ilinca.

Copila și-a încheiat intervenția în lacrimi, iar sala a aplaudat. A fost unul dintre acele momente în care un copil spune, simplu și dureros, ceea ce adulții discută de multe ori în rapoarte, comisii și strategii: că elevii au nevoie să fie ascultați, nu doar evaluați.

Momentul a atras atenția și prin contrastul cu atitudinea ministrului Educației, scrie edupedu.ro.

În imaginile transmise live de la dezbaterea organizată de Comisia pentru Învățământ din Senat se vede cum ministrul Mihai Dimian stă perioade lungi cu privirea în telefon în timpul intervențiilor elevilor.

La finalul discursului Ilincăi, moderatorul i-a atras atenția ministrului asupra intervenției elevei, spunând că a fost „un discurs foarte puternic” și că ar vrea să o invite pe copilă să ia loc la masă. După acel moment, ministrul nu a avut o intervenție publică pentru a răspunde problemelor ridicate de eleva de 11 ani.

Dezbaterea a avut loc marți, 26 mai, în Parlament, în cadrul unui eveniment dedicat sănătății mintale a copiilor și tinerilor în educație.

Elevi, profesori, reprezentanți ai organizațiilor de tineret și ai instituțiilor din educație au discutat despre presiunea din școală, relația cu profesorii și părinții, anxietate, suprasolicitare și nevoia copiilor de a fi ascultați.