Cu toate acestea, la aproximativ 600 km vest de linia frontului, o așezare privată construită lângă Kiev oferă o rară alinare: locuințe stabile, spațiu personal și demnitatea unei uși încuiate, potrivit AP.
Asta este Hansen Village. Rândurile de case modulare oferă adăpost pentru aproximativ 2.000 de persoane, majoritatea strămutate din teritoriile ocupate. Copiii merg cu bicicleta pe alei asfaltate, trecând pe lângă facilități precum o piscină, un teren de baschet, o clinică medicală și o școală.
Satul este creația lui Dell Loy Hansen, un dezvoltator imobiliar din Utah, care a investit peste 140 de milioane de dolari în construirea și renovarea de locuințe în Ucraina, începând din 2022.
La 72 de ani, Hansen este hotărât să facă și mai mult. El a ajuns în Ucraina după un moment dificil din viața sa.
În 2020, el și-a vândut echipa de fotbal din Major League Soccer, Real Salt Lake, în urma unor acuzații că ar fi făcut comentarii rasiste. Deși a negat acuzațiile într-un interviu acordat Associated Press, Hansen spune că acea experiență i-a oferit o nouă misiune.
„Am trecut prin ceva dureros, dar m-a învățat umilința”, a declarat el. „Acea umilință m-a condus spre Ucraina.”
Văzând oameni care și-au pierdut totul, Hansen spune că a simțit nevoia să acționeze:
„Pentru mine, asta nu este caritate, este responsabilitate. Dacă poți construi, atunci construiește. Nu sta și te uita.”
Hansen coordonează acum mai multe proiecte în Ucraina: extinderea Hansen Village, sprijin financiar și asistență pentru vârstnici și familii, precum și susținerea unei clinici de proteze.
De asemenea, plănuiește amenajarea unui cimitir în memoria persoanelor strămutate și dezvoltarea unui program de locuințe accesibile, fără scop lucrativ, care să poată fi extins la nivel național.
Aproape unul din trei cetățeni și-a părăsit locuința, iar 4,5 milioane de persoane sunt înregistrate oficial ca strămutate intern.
În jurul orașului Dnipro, din estul țării, voluntarii transformă clădiri vechi în adăposturi pentru persoanele evacuate care sosesc zilnic din regiunea Donbas, devastată de război. Una dintre locații, un cămin studențesc din era sovietică, în prag de prăbușire, găzduiește acum 149 de vârstnici, majoritatea trecuți de 70 și 80 de ani.
Finanțarea vine dintr-un cumul de donații: ajutor extern, organizații caritabile locale și contribuții individuale, bani, muncă voluntară, electrocasnice vechi sau cutii cu alimente, toate puse cap la cap pentru a răspunde unor nevoi urgente.
„Eu îi spun cerșit: bat la fiecare ușă și explic de ce fiecare lucru mic contează”, spune Veronika Chumak, care coordonează centrul. „Dar nu ne oprim. Misiunea noastră este să le redăm oamenilor sensul vieții.”
Valentina Khusak, 86 de ani, a fost evacuată de voluntari din orașul minier Mirnohrad, după ce bombardamentele rusești au întrerupt alimentarea cu apă și energie. Ea își pierduse deja soțul și fiul înainte de izbucnirea războiului.
„Poate ne vom întoarce acasă, poate nu”, spune ea. „Important e că există locuri ca acesta, unde bătrânii și singuraticii sunt tratați cu căldură și respect.”
Guvernul ucrainean se luptă să finanțeze adăposturile și reparațiile, într-un moment în care bugetul pentru ajutoare sociale este copleșit de atacuri constante cu rachete și drone asupra infrastructurii.
Până la sfârșitul anului 2024, potrivit unei evaluări conduse de ONU, 13% dintre locuințele din Ucraina au fost distruse sau grav avariate. Costul reconstrucției la nivel național este estimat la 524 de miliarde de dolari, aproape de trei ori mai mult decât PIB-ul anual al țării.
Din iunie, Ucraina a evacuat peste 100.000 de persoane din est, extinzând adăposturile și centrele de tranzit. Noii evacuați primesc un ajutor guvernamental de urgență în valoare de 260 de dolari.
Yevhen Tuzov, care a ajutat mii de oameni să găsească adăpost în timpul asediului Mariupolului din 2022, spune că mulți se simt uitați.
„Uneori, șase străini trebuie să împartă aceeași cameră mică”, spune el. „Pentru oamenii în vârstă, e umilitor. Ce face Hansen e extraordinar, construiește sate. Dar de ce nu putem face și noi același lucru?Oamenii de aici nu au nevoie de miracole”.
Dell Loy Hansen și-a început activitatea în Ucraina după o vizită în primele luni ale anului 2022. La început, a trimis bani direct către familii, apoi și-a folosit experiența de decenii în imobiliare pentru a construi locuințe modulare.
Mykyta Bogomol, 16 ani, trăiește într-un apartament de tip foster (plasament familial) în Hansen Village, alături de alți șapte copii și doi câini. A fugit din regiunea ocupată Herson, afectată și de inundații.
„Aici viața e bună”, spune el. „În timpul ocupației era îngrozitor. Soldații îi obligau pe copii să meargă la școlile rusești. Aici, în sfârșit mă simt în siguranță.”
Hansen vizitează Ucraina de câteva ori pe an. Din biroul său din Salt Lake City, petrece ore întregi zilnic pe apeluri video, urmărind evoluția războiului, coordonând ajutoare și discutând cu oficiali americani.
„Am construit locuințe toată viața mea, dar nimic nu a însemnat mai mult decât asta”, a declarat el. „Oamenii de aici nu au nevoie de miracole, ci doar de un acoperiș, siguranță și cineva care nu renunță la ei.”
Anul trecut, Hansen a vândut o parte din afacerile sale pentru 14 milioane de dolari, bani pe care spune că i-a direcționat integral către Ucraina.
Totuși, contribuția sa este doar o picătură într-un ocean de nevoi. Cu orașe întregi devenite nelocuibile, ajutorul privat rămâne vital, dar insuficient.
Hansen s-a întâlnit cu președintele Volodimir Zelenski, care i-a mulțumit pentru sprijinul oferit comunităților vulnerabile.
În cursul acestui an, Hansen urmează să primească una dintre cele mai înalte distincții civile ale Ucrainei, un premiu pe care spune că nu-l vede ca pe un titlu personal.
„Nu am nevoie de recunoaștere”, a spus el. „Dacă această medalie îi face mai vizibili pe bătrâni și pe cei strămutați, atunci înseamnă ceva. Altfel, e doar o bucată de metal.”
Urmărește-ne pe Google News
