De ce adolescenții aleg să facă lucruri extreme. Analiza psihologului Radu Leca

Preadolescența și adolescența sunt perioade de tranziție, marcate de explorare, curiozitate intensificată și, adesea, o căutare frenetică a identității, inclusiv cea sexuală.

În acest context psiho-emoțional, comportamentele extreme devin adesea atractive. Nu vorbim doar un capriciu efemer. El se răspândește dintr-o rețea complexă de factori sociali, psihologici și biologici.

Actul celor doi minori de clasa a VII-a, care au făcut sex în toaleta școlii, intră sub incidența comportamentului extrem.

Cu siguranță cei doi adolescenți au fost influențați de dublul impuls al dezvoltării proprii și al dorinței de a se integra în grupuri, ce până la momentul săvârșirii faptei, nu îi vedeau.

„La această vârstă, tinerii sunt în căutarea integrării sociale, iar ceea ce nu înțeleg sau nu pot controla îi atrage, provocându-i să încerce experiențe noi, indiferent de riscuri”, explică psihologul Radu Leca.

Dinamica faptei si rezultatele proiectate le oferă acel sentiment de libertate dorit, dar îi și expune la comportamente periculoase.

“Mai punctez o idee clară: creierul adolescentului este încă în dezvoltare. Partea frontală a creierului, responsabilă cu raționamentul și autocontrolul, nu este complet dezvoltată. Și din această cauză, adolescenții iau decizii impulsive, lăsându-se purtați de emoții puternice. Adolescenții nu pot evalua întotdeauna consecințele acțiunilor lor, aici intervenind si formarea structurii emoționale, ceea ce îi îndreaptă spre alegeri extreme, care par, pe moment, stimulante și atractive”, adaugă Leca. Fapta realizată de adolescenti, respectiv comercializarea către colegii a unui material pornografic al cărui protagoniști au fost chiar ei, demonstrează lipsa de evaluare a consecințelor.

Împreună cu trăsături neurobiologice, influențele externe determină apariția seturilor întregi de decizii discutabile și riscante.

Social-media promovează constant o imagine a extremei, ce implică aventuri sexuale riscante și comportamente eroticr provocatoare.

Adolescenții, expuși la aceste mesaje, simt presiunea de a se conforma standardelor exagerate, căutând să își dovedească valoarea în fața colegilor. În acest fel, comportamentele extreme sau comportamentele riscante devin „normalizate”, iar adolescentul se transformă în protagonistul propriei povești generatoare de adrenalină, este de părere Radu Leca.

Adolescenții se simt privați de control asupra vieților lor, afectați de restricțiile parentale sau sociale.  Frustrare generează dorința de a scăpa de constrângeri, iar comportamentele extreme devin o modalitate de eliberare,

„Când simt că nu au puterea de a decide, se îndreaptă spre activități sau fapte care le oferă iluzia controlului”, observă Leca. În încercarea de a-și reafirma identitatea, mulți tineri se angajează în comportamente riscante care le răspund instant nevoii de independență, dar care provoacă consecințe neplăcute ce intră sub incidența legii.

Rolul familiei

Relațiile strânse și înțelegerea cognitivă dar si empatia emoțională dintre părinți și adolescenți contribuie la prevenirea comportamentelor extreme.

Dialogul deschis și sincer, în care tinerii se simt încurajați de către tutori să își exprime temerile, aspirațiile și frământările, îndepărtalează atracția pentru riscuri. „Părinții trebuie să fie atenți la mesajele pe care le transmit, să asculte adolescenții fără a judeca și să ofere un spațiu sigur pentru exprimare”, ne recomandă psihologul Radu Leca.

Activitățile sportive sau artistice reprezintă o alternativă sănătoasă la riscurile extreme. Sportul nu doar că le permit să își consume energia, ci și să își dezvolte abilitățile sociale și să își întărească stima de sine. Părinții susțin pasiunile copiilor lor, încurajându-i să experimenteze în mod constructiv Binele Superior.

„Comportamentele extreme nu sunt doar un simplu act de rebeliune. Ele reflectă o căutare profundă a identității, acceptării și explorării. Călătoria prin adolescență nu va fi întotdeauna facilă, dar cu empatie și înțelegere, părinții ghidează și protejează eficient copilul în fața provocărilor societății dezumanizate”, încheie psihologul.