Aceste mame, singurele susținătoare ale copiilor lor, stau împreună pentru a se proteja. Partea cea mai periculoasă a drumului lor abia urmează. Pot fi ținta focurilor israeliene și, odată ce ajung camioanele cu ajutoare, trebuie să se înghesuie printre mii de bărbați dacă vor să pună mâna pe un sac de făină.
„Totul în jurul nostru e un pericol pentru viața noastră – fie că e vorba de hoți, soldați israelieni, rachete sau drone. Totul”, spune Um Khader, mamă a trei copii.
Prietena ei, Walaa, povestește ce s-a întâmplat în ziua precedentă, când a reușit să obțină un sac de făină după ce a așteptat 10 ore, de la răsărit până la apus. „Apoi, un tânăr cu un cuțit mi-a spus: «Lasă făina jos sau te omor»”. A renunțat la ea.
Picioarele le dor și au fost nevoite să se oprească des în drumul care poate dura până la două ore până la punctul unde ar putea apărea camioanele. Prietena lor, Maryam, a născut cu doar trei săptămâni în urmă, dar face același drum zilnic de o săptămână, în speranța că va găsi hrană pentru cei trei copii mai mari. Nu mai are nicio speranță că va găsi lapte praf pentru nou-născut.
Acea noapte s-a încheiat cu o dezamăgire. Nu a trecut niciun camion cu ajutoare și toate s-au întors cu mâinile goale.
Fluxul limitat de ajutoare care intră în Gaza, prăbușirea ordinii publice și desființarea sistemelor de distribuție ale ONU au creat un nivel de disperare fără precedent, potrivit organizațiilor umanitare. Cei mai puternici luptă să supraviețuiască, iar cei vulnerabili rămân fără nimic.
Timp de mai multe săptămâni, în iunie și iulie, CNN a urmărit un grup de femei palestiniene confruntate cu o alegere teribilă: să își riște viața – ceea ce ar putea lăsa familiile lor fără singurul sprijin – sau să-și privească copiii murind de foame.
„Copiii mei îmi spun: «Nu te duce, mama, nu te duce la centrele de ajutoare, nu vrem să mori, mama. Cine va avea grijă de noi dacă ți se întâmplă ceva?»”, povestește Um El-Abed. Soțul ei a fost ucis într-un atac aerian israelian, iar acum are grijă singură de copii, a declarat ea pentru CNN.
Oala cu supă pe care a obținut-o de la o bucătărie caritabilă aglomerată nu a fost nici pe departe suficientă pentru cei opt copii ai ei. Așa că, la fel ca mulți palestinieni din Gaza, Um El-Abed a încercat să ajungă la camioanele cu ajutoare, plecând noaptea, când copiii dormeau. Și, la fel ca majoritatea femeilor de pe acel drum, s-a întors cu mâinile goale.
Pericolul care îi amenință pe copiii lor este real. Nivelurile de foamete au fost atinse în cea mai mare parte a Fâșiei Gaza, iar ratele de malnutriție acută au crescut în orașul Gaza, acolo unde trăiesc aceste femei, potrivit sistemului ONU de Clasificare a Securității Alimentare (IPC).
Doar în luna iulie, 63 de persoane au murit de foame, inclusiv 25 de copii – toți, cu o singură excepție, aveau sub 5 ani, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Peste 11.500 de copii au căutat tratament pentru malnutriție în spitalele și clinicile aproape nefuncționale ale Gazei în lunile iunie și iulie. Aproape unul din cinci suferea de malnutriție acută severă – cea mai periculoasă formă.
Criza are un impact devastator și asupra femeilor însărcinate și celor care alăptează. OMS a raportat că peste 40% dintre ele sunt grav subnutrite.
Israelul a anunțat recent că va înceta luptele în anumite zone și va stabili coridoare pentru livrările de ajutoare umanitare. Dar prea puțină hrană reușește să intre pentru a acoperi nevoile celor 2,2 milioane de oameni din Gaza, aruncați într-o criză pe care Regatul Unit, Franța și Germania au descris-o săptămâna trecută drept „creată de om și evitabilă”.
Israelul a impus o blocadă totală asupra ajutoarelor timp de 11 săptămâni, începând din martie, reluând distribuția abia la sfârșitul lunii mai prin controversata Fundație Umanitară pentru Gaza (GHF), susținută de SUA și Israel.
În loc de cele 400 de puncte de distribuție gestionate anterior de ONU, palestinienii pot primi mâncare doar prin patru centre GHF, la bucătării de ajutor aglomerate sau prin oprirea și jefuirea camioanelor cu ajutoare. Sacii de făină furați sunt vânduți în piețe la prețuri exorbitante – imposibil de suportat pentru aceste femei și copiii lor.
După numeroase încercări eșuate în iunie de a obține hrană din camioane, Um Khader a primit o donație de la un străin milos pe drum. A împărțit sacul de făină cu vecina sa, Um Bilal, care se străduia să-și hrănească cei cinci copii.
Prietenia și solidaritatea lor au adus o rară notă de tandrețe într-o mare de suferință. Țipetele copiilor flămânzi sunt adesea de nesuportat. Um Bilal a spus că fiica ei cea mică uneori își smulge părul de durere.
Ambele femei spun că deseori nu mănâncă deloc zile întregi, pentru ca toată supa primită să ajungă la copii – și totuși, aceștia adorm flămânzi.
Pe măsură ce săptămânile au trecut, disperarea lor s-a adâncit. Au decis să încerce la centrele GHF, acolo unde au avut loc cele mai multe dintre cele 1.100 de decese legate de distribuirea ajutoarelor, din luna mai încoace, potrivit ONU și Ministerului Sănătății palestinian. Israelul recunoaște că a tras focuri de avertisment, dar neagă responsabilitatea pentru bilanțul ridicat. GHF respinge acuzațiile, spunând că cifrele sunt exagerate.
„Punctele americane de distribuție a ajutoarelor sunt zone ale morții. Am ajuns la unul și am petrecut noaptea acolo. Un lunetist a tras deasupra capului meu. Glonțul m-a ratat la doar câțiva centimetri”, a povestit Um Khader. De atunci nu s-a mai întors.
Dizolvă sare în apă ca să le dea copiilor între mesele rare. Nu e prima dată când experimentează foamea în războiul declanșat după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023. „Mâncam hrană pentru animale. Acum un an, corpurile noastre puteau suporta. Dar acum e foamete peste foamete, corpurile noastre nu mai pot face față”, a spus ea. Acum e prea slăbită ca să mai poată face acele drumuri lungi.
Um Bilal nu renunță. S-a întâlnit cu tancuri, a evitat focuri de armă și a leșinat de insolație și epuizare încercând să obțină mâncare de la camioanele ONU sau de la centrele GHF. Dar, deseori, toate eforturile ei sunt zadarnice.
„Mama mea nu e ca bărbații tineri. Ea se duce și se întoarce cu mâinile goale”, a spus fiica ei de 10 ani, Dalia. „Ea mă întreabă ce vom mânca la prânz sau la cină și eu îi spun: «E în regulă, nu plânge, mama.»”.
Urmărește-ne pe Google News
