COOLTURA: Regizor de Cannes la București. Carlos Reygadas: Îmi place că românii conștientizează partea grea a vieții. Foarte des transformă asta în umor

Carlos Reygadas: Am început să regizez filme scurte cu un an înainte să fac primul meu lungmetraj. Sigur că nu știam dacă am talent sau nu, dacă voi reuși. Mi-a plăcut și să fiu jurist, dar nu neapărat asta, cât domeniul juridic de care m-am ocupat și anume drept internațional public. Dar nu am vrut să fiu jurist toată viața mea, să merg la birou, să port cravată, știu că sunt superficial dar mă simțeam oprimat. Și m-am gândit să încep să fac filme, le vizionam de pe la 17 ani și îmi plăceau filmele foarte mult și m-am gândit odată, pe la 15 ani, poate o să fac asta cândva, iar pe parcurs acest gând a devenit tot mai prezent și am încetat să mai fiu jurist. M-am întors la Bruxelles unde locuisem și am început să fac filme scurte acolo dar și mulțumită unor prieteni minunați de la școala de film de acolo care m-au ajutat ca acel proiect să prindă contur. Și apoi cu ei am făcut primul meu lungmetraj în Mexic.

Aveam 27 de ani, nu mai eram jurist deși practicasem destui ani această meserie, și am fost extrem de fericit, am făcut un film cu 37.000 de dolari, îmi amintesc foarte bine, nu a fost nimeni plătit dar le-am promis că vom avea mâncare bună și ne vom bucura să facem acest film. Iar în acest film, fiecare dintre noi a dat ce a avut mai bun, majoritatea erau de la școala din Bruxelles, studenți care treceau din anul 2 în anul 3, și cred că doar eu, omul de la sunet și cameramanul eram cei mai bătrâni, aveam în jur de 27 de ani

Japon, primul meu film a fost evident special datorită acestei părți umane, dar în general dintre filmele mele, favorit este ultimul pe care îl fac.

Loredana Iordache: Ce puteți să îmi spuneți despre filmele mexicane, ce au ele special ?

Carlos Reygadas: Mexicul e o țară mare, evident cu o populație numeroasă, aproape 130 de milioane de oameni așa că e o mare diversitate acolo. Nu pot să zic neapărat că cinematografia mexicană are ceva specific, sunt regizori care fac lucruri extreme, filme cu un singur cadru cu o cameră statică, dar și regizori care lucrează în industria de la Hollywood și în stilul acela, este o cinematografie foarte diversă și cred că ăsta e punctul forte.

Dacă ar fi să zic ceva despre filmele mele este că ele sunt autentice, și creează sentimentul că lucrurile nu apar în film pur ilustrativ doar ca să curgă povestea, ci că toate sunt acolo cu un motiv mult mai profund decât cel funcțional. Dialogurile, personajele, obiectele sau peisajele nu sunt acolo pur și simplu și asta dă la finalul filmului un mister. Și asta ne dă sentimentul că trăim, un sentiment pe care toți îl iubim.

Loredana Iordache: Ați văzut filme românești și ce credeți despre ele ?

Carlos Reygadas: Da, am văzut mai ales filme românești făcute după revoluție și îmi place foarte mult simțul ironiei, umorul, îmi place latura latină a românilor și îmi place de asemenea, nu vreau să zic neapărat pesimismul dar faptul că românii conștientizează partea grea a vieții. Foarte des transformă asta în umor și îmi place asta.