Convingerile tale îți pot scurta sau prelungi viața. Ce spun cercetările despre felul în care îmbătrânim

Convingerile pe care le avem despre noi înșine, despre stres, îmbătrânire sau propriile limite pot influența felul în care ne comportăm și, în timp, chiar sănătatea noastră, susține autorul Nir Eyal. Acesta explică, într-un interviu pentru CNN, că nu toate gândurile care ne trec prin minte trebuie tratate ca adevăruri definitive, iar unele dintre ele pot fi schimbate.

Nir Eyal, autor de bestselleruri, povestește că, înainte de a vorbi în fața unui public numeros, ajungea să aibă palpitații, gură uscată și transpirație. Își spunea că va eșua, că va ține un discurs prost și că își va afecta cariera.

În timp, însă, și-a schimbat felul în care interpreta aceste reacții. În loc să le vadă ca pe un semn că ceva este în neregulă, a început să le considere un mecanism al corpului care îl pregătește pentru performanță.

„Acum îmi spun: «Sunt anxios, minunat! Asta înseamnă că mă voi descurca mult mai bine, pentru că inima care îmi bate mai repede trimite mai mult oxigen către creier, astfel încât să pot susține cel mai bun discurs posibil»”, a spus Eyal.

În noua sa carte, „Beyond Belief: The Science-Backed Path to Stop Limiting Yourself and Achieve Breakthrough Results”, Eyal susține că presupunerile pe care le avem despre noi înșine și despre ceilalți modelează ceea ce vedem, felul în care ne simțim și deciziile pe care le luăm.

Convingerile pot influența felul în care îmbătrânim

Autorul face o distincție între fapte, credință și convingeri. Faptele sunt adevăruri obiective, indiferent dacă cineva le crede sau nu. Credința nu are neapărat nevoie de dovezi. Convingerile se află undeva la mijloc: nu sunt fapte, dar pot fi schimbate atunci când apar dovezi noi.

Eyal amintește de cercetările realizate la Universitatea Yale, potrivit cărora persoanele care au o perspectivă pozitivă asupra îmbătrânirii trăiesc, în medie, cu aproximativ 7 ani și jumătate mai mult decât cele care au o perspectivă negativă.

Explicația, spune el, nu ține de magie, ci de comportament. O persoană care crede că se poate adapta și dezvolta la orice vârstă este mai predispusă să facă mișcare, să rămână activă și să aibă grijă de sănătatea sa. În schimb, cineva care vede îmbătrânirea doar ca pe un declin inevitabil poate ajunge să se comporte ca și cum acest declin ar fi deja decis.

„Convingerile tale devin biologia ta prin intermediul comportamentului”, explică Eyal.

Aceeași cercetătoare de la Yale, Becca Levy, a arătat că persoanele cu opinii pozitive despre îmbătrânire pot avea o memorie mai bună și un declin cognitiv mai lent decât cele cu opinii negative.

De ce simpla „gândire pozitivă” nu este suficientă

Eyal respinge ideea de „gândire magică” sau de manifestare, potrivit căreia este suficient să îți imaginezi un rezultat pentru ca acesta să se întâmple.

În opinia sa, obiectivele sunt importante, dar nu ajunge doar să vizualizezi succesul. Oamenii trebuie să se pregătească și pentru disconfortul care apare pe drumul către acel obiectiv.

El dă exemplul cercetătoarei Gabriele Oettingen, care a studiat modul în care studenții își imaginează succesul la examene. Cei care vizualizau doar rezultatul pozitiv, fără să ia în calcul obstacolele, ajungeau să studieze mai puțin și aveau rezultate mai slabe.

Explicația este că fantezia succesului poate transmite creierului un semnal fals că obiectivul a fost deja atins.

Soluția, spune Eyal, este ca obiectivele să fie însoțite de o analiză lucidă a obstacolelor și de un plan concret pentru depășirea lor.

Rugăciunea, ritualurile și efectul psihologic

În cartea sa, Eyal discută și despre rugăciune, dar precizează că volumul nu este unul religios, ci unul despre ritualuri și despre felul în care acestea pot influența comportamentul și starea psihologică.

El spune că, în timpul cercetării, a analizat studii despre efectul placebo, efectul nocebo și alte fenomene similare. Un nocebo este opusul unui placebo: simptomele negative pot apărea sau se pot accentua ca urmare a unor așteptări negative.

Potrivit lui Eyal, literatura de specialitate arată că rugăciunea poate avea efecte benefice pentru unii oameni, nu neapărat pentru că fiecare rugăciune primește un răspuns, ci pentru că poate funcționa ca un ritual protector din punct de vedere psihologic.

Autorul spune că a început să se roage din nou la vârsta adultă după ce și-a schimbat perspectiva asupra acestei practici. Pentru el, rugăciunea a devenit o formă de disciplină interioară și reflecție, nu neapărat o dovadă de certitudine religioasă.

De ce ne schimbăm greu convingerile

Eyal susține că multe dintre deciziile importante ale vieții nu se bazează pe fapte clare, ci pe predicții: dacă să accepți un loc de muncă, dacă să te muți într-un oraș, dacă să te căsătorești sau dacă să cumperi un anumit produs.

Tocmai de aceea, spune el, convingerile ar trebui tratate cu mai multă flexibilitate. Problema este că oamenii tind să se agațe de ele, chiar și atunci când nu le mai sunt utile.

„Convingerile noastre acționează ca niște filtre perceptive. Vedem mai mult din ceea ce credem deja și eliminăm restul”, explică autorul.

El spune că atunci când cineva ne contestă convingerile, avem tendința să interpretăm gestul ca pe un atac. În realitate, acea persoană ne poate ajuta să vedem o parte a realității pe care am ignorat-o.

Eyal dă și un exemplu personal legat de diete. Ani la rând, a încercat diferite planuri alimentare — cu puține grăsimi, vegetarian, keto sau post intermitent.

Fiecare funcționa o perioadă, apoi eșua. Problema, spune el, nu era neapărat dieta, ci convingerea de tip „totul sau nimic”, ideea că o singură metodă trebuie să funcționeze perfect și pentru totdeauna.

În momentul în care a înlocuit această convingere rigidă cu una mai flexibilă, ciclul repetat de eșecuri s-a oprit.

„Descoperirea mea nu a fost găsirea dietei perfecte. A fost realizarea faptului că efortul zilnic constant contează”, a spus Eyal.