Pilotul danez Jonas Vesterby Mikkelsen se afla în cabina de pilotaj. Zborul era aproape de final, iar el și copilotul se pregăteau să aterizeze pe Aeroportul Billund. Însă, în jurul orei 1:30 dimineața, amândoi au zărit o priveliște uimitoare la orizont.

– A fost colegul meu, Simon Nørgreen, cel care a exclamat brusc: „Ce e asta?!”, spune Jonas Vesterby Mikkelsen.

Era o minge de foc uriașă, cu „fire” lungi și albastre în urma ei, ca o meduză uriașă și strălucitoare.

El și colegii săi sunt obișnuiți să vadă aurora boreală și sateliții Starlink, dar acest fenomen arăta cu totul altfel.

”Am crezut că era un meteorit care a intrat în atmosferă. Părea că lumina s-a stins și se îndrepta spre sol”, spune Jonas Vesterby Mikkelsen pentru serviciul public de televiziune danez, DR (Danmarks Radio).

Fotografiile au fost realizate la o altitudine de 30.000 de picioare – echivalentul a 9,1 kilometri.

”Ne aflam în zona Lolland/Langeland, iar lumina venea din direcția nord-est”, a povestit Jonas Vesterby Mikkelsen experiența sa rarisimă.

Cecilie Sand Nørholm, astrofiziciană și noua prezentatoare a emisiunii DR Vejret, consideră că lumina spectaculoasă poate face să te gândești la o cometă, un meteorit sau altceva din spațiu.

Dar explicația este una mai ”pământeană”, scriu jurnaliștii danezi.

Cristale de gheață provenite de la o rachetă spațială

”Când o rachetă este lansată prin atmosferă, părțile inferioare ale rachetei se vor desprinde continuu pe măsură ce rezervoarele de combustibil se golesc. Când două părți ale rachetei se separă, reziduurile de combustibil pot fi dispersate în atmosferă și înghețate sub formă de mici cristale de gheață, care pot fi văzute ca o coadă sau un nor în urma rachetei, deoarece lumina Soarelui este reflectată”, explică realizatoarea TV.

Prin urmare, percepția pilotului Jonas Vesterby Mikkelsen cu privire la lumina strălucitoare care se îndrepta spre Pământ se potrivește, de asemenea, cu explicația științifică.

”Părțile desprinse ale rachetei cad și ard în atmosferă”, mai spune Cecilie Sand Nørholm pentru DR.

Rachetă rusă pe orbita Pământului

Iar Cecilie Sand Nørholm, scriu jurnaliștii radio-televiziunii publice daneze, a identificat chiar și racheta cu pricina, care a provocat lumina de pe cer, ieri noapte.

Este vorba de o rachetă rusă Soyuz-2, care a fost lansată de la o bază din nord-vestul Rusiei în jurul orei 2:00 a.m., ora Rusiei, de aseară, ceea ce corespunde cu ora 1:00 a.m., ora Danemarcei.

Scopul lansării a fost trimiterea unui satelit militar pe orbita Pământului.

Ultima imagine a mingii de foc

Jonas Vesterby Mikkelsen și copilotul Simon Nørgreen au putut vedea lumina spectaculoasă de pe cer timp de aproximativ cinci minute.

Și există o explicație plauzibilă pentru acest fenomen, spune Cecilie Sand Nørholm.

”Nu durează decât câteva minute până când o rachetă traversează întreaga atmosferă terestră. Prin urmare, de obicei se poate observa cum părțile rachetei încep să se separe după 10-30 de minute – și tocmai în acest interval este posibil să se vadă o coadă luminoasă în urma rachetei”, mai spune ea.

——-

Fulger sferic? Înregistrare video din Canada cu un glob straniu și strălucitor trecând încet peste un câmp

Lumina spectaculoasă de pe cerul danez amintește de un alt fenomen surprins pe cerul Canadei și despre care a relatat în iulie anul trecut revista IFL Science.

”Ed și Melinda Pardy, pasionați de meteorologie din Alberta, Canada, încercau să observe nori în formă de pâlnie după o furtună recentă, când au zărit acea sferă extrem de neobișnuită într-un câmp din spatele proprietății lor. Potrivit lui Ed, sfera părea să plutească deasupra solului la o înălțime de aproximativ 7 metri”, scria atunci IFL Science.

„Odată ce fulgerul a dispărut, globul de lumină a devenit mai mare, mai intens, foarte strălucitor. Atunci m-am gândit: «Oh, o să dispară foarte curând», dar nu a dispărut”, a declarat el pentru postul canadian CTV News.

După ce a traversat câmpul timp de aproximativ 20 de secunde, globul luminos a dispărut brusc din câmpul vizual.

Ed, care citise despre acest fenomen încă din copilărie, se întreba dacă nu cumva era vorba despre celebrul „fulger globular”, descris încă din secolul al XII-lea e.n..

Pe atunci, mărturia unui abate descria cum „un fel de glob de foc s-a aruncat în râu”. Următoarea relatare a apărut aproape 450 de ani mai târziu, subliniind cât de rar și de greu de observat este acest fenomen, au scris jurnaliștii de știință.

„Multă vreme, fulgerul sferic a fost privit cu scepticism. Deși în prezent este recunoscut în general ca un fenomen real, cu mii de observații raportate, încă nu există o explicație științifică acceptată cu privire la originea sa”, au explicat Giles Gasper și Brian Tanner, într-un articol pentru The Conversation.

„Teoriile extrem de complicate includ arderea siliciului din solul vaporizat. Mai recent, s-a sugerat că ar fi vorba de lumină prinsă în interiorul unei sfere de aer rarefiat. Este una dintre cele mai vechi enigme științifice care rămâne nerezolvată”, au completat ei.

„Luminozitatea fulgerului sferic este de obicei descrisă de martori ca fiind comparabilă cu cea a unei lămpi de 100 W”, a declarat anterior pentru IFLScience Mark Stenhoff, autorul cărții Ball Lighting (1999).

„În condiții de lumină naturală, ar fi dificil să-l vezi de la o distanță mare. Este adesea raportat destul de aproape de sol, așa că obstacolele ar limita, de asemenea, distanța de la care ar putea fi observat”, spunea autorul.

În plus, sfera părea să aibă o culoare destul de albastră.

„De fapt, există probabil un singur lucru care tinde să producă această culoare, mai ales când vine vorba de fulgere”, a explicat într-un videoclip Anton Petrov, YouTuber specializat în astronomie.

„Această colorare alb-albastră este foarte probabil rezultatul aluminiului, și anume a unei cantități mari de aluminiu. Și unde găsim aluminiu? Ei bine, foarte des în interiorul liniilor de transmisie.”

Deși fulgerul sferic ar fi ceva extraordinar, ”vinovatul” ar putea fi de fapt un fenomen mult mai frecvent, numit „arcuri electrice pe liniile de înaltă tensiune”, scriau jurnaliștii.

„Uneori se poate forma un arc care traversează liniile respective, strălucind cu o lumină portocalie și albastră, iar la final, de obicei, dispare într-un nor de scântei. Și exact asta vedem aici”, a declarat vânătorul de furtuni George Kourounis pentru CTV News, citat de revista de știință.

„Dacă este fulger sferic”, a adăugat el, „atunci acesta este unul dintre cele mai bune videoclipuri cu fulgere sferice pe care le-am văzut vreodată”.