Analiză: Tacticile scandaloase pe care procurorii federali le folosesc pentru a confisca bunurile rușilor
Parlamentarii ruși au ținut prima pagină a ziarelor luna trecută, când au avansat o lege care ar permite confiscarea proprietăților deținute de persoanele condamnate pentru „comportament anti-război”.
De la invazia pe scară largă a Ucrainei, Kremlinul a atras atenția la nivel mondial prin naționalizarea activelor deținute de întreprinderi străine, cum ar fi corporația franceză de produse alimentare Danone și producătorul danez de bere Carlsberg.
În acești ultimi doi ani (cu mult mai puțină fanfară sau agitație publică), procurorul general a confiscat, de asemenea, bunurile deținute în proprietate privată de oameni de afaceri ruși.
Publicația Meduza explică modul în care oficialii rescriu regulile de proprietate ale țării prin anularea privatizărilor post-sovietice, prin răsucirea legii pentru a-i trata pe antreprenorii ruși ca pe străini și prin folosirea acuzațiilor de corupție pentru a îndeplini cotele și a obține mită.
De când armata Moscovei a intrat în Ucraina, în urmă cu aproape doi ani, proprietarii de afaceri din Rusia se confruntă tot mai des cu amenințări de naționalizare. Intimidarea de război a statului a început cu acțiuni împotriva companiilor străine care au anunțat că vor părăsi Rusia, apoi s-a îndreptat către oamenii de afaceri ruși care au părăsit țara, apoi către întreprinderile naționale care nu au reușit să îndeplinească contractele guvernamentale de apărare și, cel mai recent, către marile corporații străine, precum Danone și Carlsberg.
Invazia Ucrainei a accelerat, de asemenea, o campanie mai puțin mediatizată, care durează de două decenii, a Procurorului General al Rusiei și (într-o măsură mai mică) a Serviciului Federal Antimonopol, pentru a confisca bunurile proprietarilor de afaceri naționale, de obicei prin procese intentate la curțile de arbitraj care se pronunță invariabil în favoarea statului.
Studiind înregistrările judiciare și relatările din mass-media între a doua jumătate a anului 2022 și ianuarie 2024, Meduza a numărat peste 20 de întreprinderi care fie au fost naționalizate în acest mod, fie sunt în curs de naționalizare.
Potrivit unui expert juridic care a vorbit cu Meduza sub rezerva anonimatului, numărul de companii private confiscate ar putea fi mult mai mare, având în vedere că naționalizările sunt posibile și prin faliment obligatoriu, care este mult mai greu de urmărit.
Întoarcerea privatizării, la naiba cu prescripția
Cea mai frecventă justificare pentru confiscarea activelor private din Rusia în prezent este contestarea privatizării acestora în anii 1990. Meduza a numărat șapte procese intentate de procurorul general doar în ultimele 18 luni, în care se cere returnarea companiilor vândute de stat în epoca Elțîn.
Oficialii au dezvoltat această strategie juridică împotriva companiei Bashkir Soda Company în 2020, în urma protestelor din Bașkortostan ale ecologiștilor locali împotriva activității miniere a companiei.
Confruntarea prelungită din Bașkortostan a dus la intervenția președintelui Putin, care a criticat acționarii companiei Bashkir Soda Company pentru că nu au reușit să investească profiturile lor în afacere și în comunitate.
„Unde sunt banii? Noi știm unde: într-un offshore”, a declarat Putin presei. El a ordonat apoi procurorului general să stabilească modul în care statul „a pierdut controlul”.
În termen de doi ani, agenția a intentat un proces împotriva companiei, contestând privatizarea părților sale constitutive în anii 1990. Într-un proces care a durat doar trei luni, procurorii au susținut că oficialii regionali care au aprobat vânzarea celor două firme care aveau să formeze ulterior Compania Bashkir Soda nu au obținut aprobarea guvernului federal pentru această afacere. Instanța a fost de acord, iar acțiunile companiei au devenit proprietatea statului.
Procurorul general al Rusiei folosește acum această formulă ori de câte ori contestă privatizări, chiar dacă termenul de prescripție în astfel de cazuri nu depășește trei ani.
Un expert juridic a declarat pentru Meduza că perioada de trei ani începe în momentul în care o persoană, o companie sau statul află pentru prima dată despre infracțiune.
În cazul privatizărilor, însă, statul a fost la curent cu aceste vânzări atunci când au avut loc, iar reinterpretarea de către procurorul general a acestor tranzacții zeci de ani mai târziu nu ar trebui să aibă nicio influență asupra legitimității lor, cel puțin în teorie.
Un spion rus a reușit să lucreze în ministerul britanic de Externe și chiar s-a întâlnit cu viitorul rege
În realitate, instanțele rusești au dat dreptate procurorilor federali, ceea ce a dus la exproprierea inculpaților care au cumpărat active la mult timp după ce acestea au fost privatizate.
Campania guvernului a afectat nu doar oamenii de afaceri cu participații mari în companii, ci și acționarii minoritari care au făcut investiții mici pe bursă.
De exemplu, atunci când procurorul general s-a îndreptat împotriva Uzinei de magneziu din Solikamsk, a dat în judecată acțiunile de control ale celor patru acționari care au achiziționat activele în anii 2010 (la două decenii după ce au fost privatizate). Oficialii au susținut că guvernul federal nu avea niciun plan asupra acțiunilor minoritare rămase, dar au cerut și aceste active, imediat ce agenția a câștigat procesul inițial.
Procesul împotriva acționarilor minoritari ai Uzinei de magneziu din Solikamsk este încă în curs de desfășurare, iar bunurile acestora nu au fost încă confiscate, dar autoritățile au reținut 187 de milioane de ruble (2,1 milioane de dolari) din plățile de dividende pe motiv că eliberarea banilor „ar dăuna Federației Ruse”.
Cazul este atât de extrem, încât chiar și directorul general al Bursei de Valori din Moscova, Elena Kurițina, a luat apărarea acționarilor minoritari în decembrie 2023, calificând încercarea de confiscare a activelor lor drept o încălcare a legilor de proprietate din Rusia. Însă criticile lui Kurițina nu au avut niciun impact asupra procedurilor judiciare.
Interese străine peste tot
O altă tactică pe care autoritățile ruse o folosesc pentru a confisca activele private este de a declara proprietarii „investitori străini”.
Începând cu 2008, Rusia a pus în aplicare legi care obligă cetățenii străini să obțină aprobarea unei comisii guvernamentale speciale înainte de a cumpăra o participație de control într-o companie cu „importanță strategică” pentru securitatea națională – un termen care nu se aplică doar complexului militar-industrial și industriei petrolului și gazelor, ci cuprinde zeci de sectoare, inclusiv televiziunea și radiodifuziunea, pescuitul și multe altele.
Chiar și întreprinderile din industrii non-strategice dobândesc statutul de importanță strategică dacă dețin o cotă de piață suficient de mare.
Între timp, din februarie 2022, aprobarea comisiei federale care judecă aceste achiziții este, de asemenea, necesară pentru orice tranzacție care implică activele unei companii din una dintre zecile de națiuni pe care Moscova le desemnează acum ca fiind „neprietenoase” (chiar și atunci când cumpărătorul este un cetățean rus).
Din punct de vedere tehnic, legislația rusă face o excepție pentru vânzările care plasează activele sub controlul unor entități străine, atât timp cât beneficiarul final este cetățean rus și rezident fiscal local (deși oficialii au introdus recent noi restricții care interzic beneficiarilor să dețină permise de ședere în străinătate). Cu toate acestea, Serviciul Federal Antimonopol din Rusia și procurorul general au început să asimileze proprietarii autohtoni cu investitorii străini și apoi le-au confiscat proprietățile sub acuzația că nu au obținut permisiunea comisiei guvernamentale speciale de a le cumpăra activele.
Investigație The Insider: Cum a încercat FSB să cumpere un partid politic din Italia
Meduza a găsit cel puțin șase procese intentate în ultimele 18 luni împotriva companiilor și a acționarilor acestora, invocându-se motivele de mai sus.
Oficialii antitrust au intentat unul dintre primele astfel de cazuri în august 2021 împotriva proprietarilor portului piscicol din Marea Murmansk.
La început, agenția și-a ascuns obiectivul de expropriere, iar acționarii nu și-au dat seama de adevăratele intenții ale guvernului decât după aproape un an, a declarat pentru Meduza o sursă familiarizată cu procesul.
Argumentul-cheie al statului în acest caz a fost că beneficiarul portului, omul de afaceri Alexander Romanov, și-a pierdut rezidența fiscală în Rusia în 2020, după ce a petrecut mai mult de 182 de zile pe an în străinătate.
O sursă care are cunoștință despre proces a declarat pentru Meduza că instanța a ignorat faptul că legea prevede că beneficiarii trebuie să fie rezidenți fiscali doar în momentul achiziției și că Serviciul Federal Antimonopol din Rusia a redus cerința de rezidență fiscală din Rusia de la 182 la 90 de zile în 2020 (în plină pandemie de coronavirus).
Activitatea anticorupție
Ani de zile, procurorii statului rus au confiscat bunurile antreprenorilor acuzați de corupție și fraudă, dar procurorul general a început să folosească această abordare mai activ în 2023, a declarat pentru Meduza un avocat din Rusia cu experiență în disputele de arbitraj.
Agenția a purtat chiar și litigii prin care a cerut confiscarea proprietăților pe care inculpații le dețineau de mulți ani. Numai anul trecut, oficialii au intentat cel puțin opt astfel de procese. Cele mai multe dintre aceste cazuri sunt continuări ale unor anchete penale de lungă durată, cum ar fi procesele în care au fost implicați fostul ministru Mihail Abîzov și fostul guvernator al Republicii Komi, Viaceslav Gaizer.
Cel mai recent caz de confiscare vizează unul dintre cei mai mari dealeri auto din Rusia, ROLF, care aparține familiei fostului deputat în Duma de Stat Serghei Petrov (prin intermediul companiei cipriote Delance Limited).
Cazul ROLF este unic în măsura în care statul confiscă bunurile companiei în două acțiuni juridice separate în același timp. În decembrie 2023, președintele Putin a plasat entitatea sub „administrarea temporară” a Agenției Federale de Gestionare a Proprietății – un statut care, din punct de vedere tehnic, păstrează dreptul proprietarului asupra proprietății, dar care echivalează efectiv cu o naționalizare.
La cinci zile după ordinul executiv al lui Putin, procurorul general al Rusiei a dat în judecată ROLF, cerând confiscarea companiei și susținând că fondatorul ei, Serghei Petrov, a încălcat normele anticorupție prin faptul că a continuat să administreze afacerea în timp ce era membru al Dumei de Stat între 2007 și 2016.
Petrov neagă aceste acuzații și a declarat pentru Meduza că și-a vândut activele străine și a încetat să mai administreze ROLF pe durata mandatului său.
Un avocat care a vorbit cu Meduza a susținut că campania împotriva ROLF reprezintă modul în care „grupurile de lobby” s-au infiltrat în agenda de confiscare a statului rus:
„Când te uiți la primele cazuri, cum ar fi cel al companiei Bashkir Soda sau al porturilor maritime, ai senzația că au existat ordine [din partea autorităților către procurorul general] de a restabili proprietatea statului asupra activelor care contează din punctul de vedere al statului și care afectează cu adevărat economia sau apărarea națională. Dar ce nevoie are statul de o reprezentanță auto!”
Meduza a intervievat un expert de marcă în domeniul aplicării legii din Rusia, care a explicat, sub rezerva anonimatului, că agențiile de poliție din țară au învățat să echilibreze corupția cu sistemul de cote care ghidează o mare parte din activitatea lor.
Ce s-ar întâmpla dacă SUA ar abandona Ucraina? NY Times cântărește riscurile
În practică, acest lucru înseamnă că autoritățile sunt oportuniste. De exemplu, funcționarii care au ordin să reducă numărul de falimente din jurisdicția lor, vor refuza probabil un om de afaceri care abordează biroul procurorului local cu propunerea de a falimenta o întreprindere rivală.
Invers, dacă există ordine de a urmări anumite cazuri, procurorii ar putea căuta concurenți interesați să achiziționeze acele active (mai târziu).
Potrivit sursei Meduza, este important să se facă distincția între aceste două fenomene. Primul exemplu se referă la funcționarii care acționează în urma unor ordine venite de sus. Procurorilor li se spune să-și concentreze activitatea într-o anumită direcție, iar un an mai târziu, aceștia depun rapoarte care documentează un număr mai mare de astfel de cazuri, conform acelor instrucțiuni.
Cea de-a doua categorie de aplicare a legii „anticorupție” poate implica procurori care acționează din proprie inițiativă.
Vladimir Putin a insistat în repetate rânduri că Rusia nu va întreprinde o naționalizare în masă a întreprinderilor sau nu va demara o „privatizare”.
Totodată, el a lăudat și activitatea procurorului general în cazul „anumitor companii”. „La urma urmei”, declara președintele rus într-un discurs susținut în septembrie anul trecut la Forumul Economic de Est, „agențiile de aplicare a legii au dreptul de a judeca ce se întâmplă în economie în cazuri specifice”.
Urmărește-ne pe Google News
