O incursiune în interiorul imperiului secret al armelor al lui Putin. Rusia produce de trei ori mai multe obuze decât SUA și Europa împreună

Generalul Chris Cavoli, comandant de top al NATO, a declarat recent în fața Comisiei pentru Forțele Armate a Senatului SUA că Rusia înlocuiește trupe, tancuri și muniții „într-un ritm fără precedent”.

Fabricile sale vor produce 1.500 de tancuri anul acesta, comparativ cu cele 135 ale Americii. Vor fi produse 3.000 de vehicule blindate, în timp ce SUA nu produc niciun vehicul nou de luptă pentru infanterie. Rusia va produce 250.000 de obuze pe lună, ceea ce înseamnă „un stoc de trei ori mai mare decât cel al Statelor Unite și Europei combinate”.

Pentru a înțelege amploarea expansiunii industriei de apărare a Rusiei, The Economist a consultat o companie occidentală care folosește inteligență artificială pentru a analiza date dintr-o varietate de surse, majoritatea comerciale. Aceasta urmărește cum a evoluat în timp numărul de dispozitive electronice, precum telefoanele mobile, prezente fabricile de armament din Rusia. Datele surprind doar o parte din numărul total de dispozitive – poate între 2% și 10% – dar servesc ca indicator al nivelului de activitate. Compania a dorit să rămână anonimă din cauza sensibilității subiectului.

De exemplu, Omsktransmash sau fabrica de tancuri din Omsk, una dintre cele mai mari din Rusia. Aceasta recondiționează vechi tancuri T-80, produse cu decenii în urmă, lucrând în regim non-stop.

Nivelul de activitate la Omsktransmash a crescut ușor înainte de invazia Ucrainei din februarie 2022, apoi a scăzut.

Dar de atunci, numărul de persoane din fabrică a crescut semnificativ. Activitatea s-a menținut deosebit de intensă începând cu mijlocul anului 2023, când Kremlinul a realizat că trebuie să se mobilizeze pentru un război de durată.

Aceeași poveste se repetă în întreaga industrie de apărare a Rusiei.

Uralvagonzavod, cea mai mare fabrică de tancuri a Rusiei, a înregistrat o activitate semnificativ mai mare în 2024 decât în 2023. Fabricile Arzamas, care produce transportoare blindate, și Kurganmashzavod și Motovilikha, care produc vehicule de luptă pentru infanterie, sunt de asemenea în plină expansiune.

Fabrica nr. 9 din Ekaterinburg produce țevi pentru obuziere și tancuri. Piese de artilerie pot fi văzute în aer liber în imagini din satelit. La câțiva kilometri distanță se află NPO Novator, care dezvoltă rachete balistice Iskander. Există semne de creștere puternică a producției și la Volgograd Titan-Barrikady, unde se construiesc lansatoarele Iskander, și la NPO Splav din Tula, care produce rachetele Grad, Uragan și Smerch.

Umplerea a 3 milioane de obuze pe an necesită cantități uriașe de explozibili. Fabrica Sverdlov din Dzerjinsk este cea mai mare uzină de explozibili din Rusia, producând substanțe chimice pentru obuze și bombe planate. Numărul dispozitivelor lunare din zonă a crescut vertiginos în ultimele luni. Activitatea a crescut și la fabrica Selmash din Kirov, care produce carcase pentru muniție, potrivit lui Julian Cooper de la Universitatea din Birmingham.

Drona kamikaze de concepție iraniană Shahed-136 este o prezență din ce în ce mai comună pe cerul Ucrainei. Au fost aproape 140 de atacuri zilnice în februarie – mult peste nivelurile din 2024. Aceasta corespunde cu intensificarea activității la fabrica Alabuga din Tatarstan, unde se produc aceste drone, precum și la aeroportul Begishevo, aflat în apropiere.

Amploarea lucrărilor recente de construcție la Alabuga este evidentă în fotografii.

Acestea nu sunt singurele semne ale industriei de apărare hiperactive a Rusiei. The Economist a observat și alte indicii. De exemplu, în Biysk, unde se află o uzină importantă de producere a oleumului (folosit în explozibili) și un centru de cercetare militară, traficul zilnic între zonele de dormitoare și districtele cu uzine chimice a crescut cu 19% în 2023. „Timpul petrecut” – cât timp rămân oamenii într-un loc – a crescut cu 32% în perioadele asociate cu schimburile doi și trei.

Strava, o aplicație care înregistrează activitatea fizică, a arătat apariția unor noi grupuri de alergare și ciclism în apropierea acestor uzine – semn că au sosit noi lucrători – ceea ce ar putea explica și creșterea cu 21% pe an a chiriilor.

Tipare similare au fost observate în zonele asociate cu extinderea planificată a forțelor militare ruse la granițele NATO. De exemplu, în Luga, unde Rusia a început formarea unei noi divizii anul trecut, datele despre localizarea telefoanelor mobile au arătat creșteri ale densității populației în jurul zonelor industriale, o creștere a timpului petrecut între orele 22:00 și 6:00 (indicând schimburi de noapte), și apariția unor noi coridoare de navetă între dormitoare și uzinele militare.

Există totuși constrângeri asupra industriei ruse. Anul trecut, țara s-a bazat pe Coreea de Nord pentru a furniza o proporție semnificativă din muniția de artilerie folosită în Ucraina; acele stocuri nu sunt nelimitate. Potrivit cercetărilor realizate de Open Source Centre și Royal United Services Institute (RUSI) din Londra, unele componente cheie pentru lanțul de aprovizionare al artileriei – precum cromita pentru țevi și celuloza de bumbac pentru propulsant – trebuie în continuare importate.

Dar Rusia este acum capabilă să producă intern unele componente importante.

„În principiu, nu pare să existe niciun motiv pentru care acest efort de mobilizare a apărării nu ar putea fi menținut pe o perioadă destul de lungă”, scrie Julian Cooper într-un studiu recent pentru RUSI Journal, în care analizează multe dintre facilitățile menționate mai sus.

„Este o ironie deloc neglijabilă”, concluzionează el, „faptul că economiile occidentale avansate ar putea fi nevoite acum să privească atent spre Rusia pentru a învăța cum să se adapteze”.