În Tokyo există un sanctuar unde oamenii se roagă să găsească bilete la concerte

Într-un loc retras din capitala Japoniei, ascuns între zgârie-nori și magazine de lux, un sanctuar vechi de peste un mileniu primește în fiecare zi un fel aparte de rugăciune. Nu pentru sănătate sau prosperitate – ci pentru bilete la concerte, arată un reportaj BBC.

Ascuns în efervescentul cartier Nihonbashi, acest sanctuar vechi de peste 1.000 de ani este considerat a avea puterea de a-ți aduce aproape trupele preferate.

De la bilete de loterie la J-Pop

Construit în secolul al IX-lea, sanctuarul Fukutoku îi este închinat lui Inari, o divinitate considerată a aduce recolte bogate de orez și prosperitate. În 1590, renumitul samurai Tokugawa Ieyasu a vizitat sanctuarul și s-a îndrăgostit atât de mult de el, încât i-a devenit protector.

Iar cu acest patronaj au venit și privilegii. „Avea o afinitate atât de profundă față de sanctuar, încât i-a acordat câteva privilegii speciale, inclusiv dreptul de a organiza loterii”, potrivit lui Beth Carter, profesor asistent de japoneză la Case Western Reserve University din Cleveland, Ohio. „A devenit extrem de, extrem de popular.”

Loteriile ajutau la finanțarea lucrărilor de îmbunătățire a sanctuarului, în timp ce câștigătorii păstrau o parte din premiu.

Cu timpul, reputația sanctuarului Fukutoku ca loc în care poți căuta norocul a crescut. Inari adusese întotdeauna belșug; acum, oamenii veneau să ceară kami și bilete câștigătoare la loterie.

În următorii 400 de ani, Fukutoku a rămas un refugiu pentru cei în căutarea norocului.

Avansând rapid spre anii 1990, o nouă mișcare muzicală a adăugat un plus de mister sanctuarului. Odată cu explozia J-Pop-ului, trupe precum Glay, Speed și Morning Musume au umplut săli de concerte din întreaga Japonie și au inspirat o nouă formă de super-fandom.

„Cultura idolilor japonezi a devenit absolut uriașă”, spune Krista Rogers, reporter la SoraNews24, un site de știri cu sediul în Tokyo.

„Există un termen numit oshi. Oshi-ul tău este membrul trupei pe care îl susții, cel pe care îl idolatrizezi.” Fanii devotați cumpără tot felul de produse pentru a-și susține oshi-ul, de la tricouri la gențuțe și insigne decorate.

Singurul lucru pe care s-ar putea să nu-l poată cumpăra, însă, este un bilet la concertul acestuia. Asta pentru că multe concerte importante din Japonia folosesc un sistem de loterie online, cu mai mulți pași. Fanii participă, pentru a primi șansa de a cumpăra bilete și le pot achiziționa doar în cantități limitate, dacă sunt selectați. Sistemul este conceput pentru a face procesul mai echitabil, însă unii fani caută un pic de intervenție divină pentru a-și spori șansele.

Dacă se crede că rugăciunile la Fukutoku funcționează pentru câștigarea biletelor de scratch, fanii speră că ar putea aduce noroc și în cazul biletelor la concerte. „Avem un proverb: «Fă tot ce poți și lasă soarta în seama norocului»”, spune Cyber Bunny, ghid și creator de conținut cu baza în Tokyo. „Japonezii vor face practic orice pentru a-și crește șansele, chiar și cu 1%. Ei cred că [a merge la Fukutoku să te rogi pentru bilete] e mai bine decât să nu faci nimic. E mai bine decât nimic!”

Rugăciunea la altar

În timpul pandemiei, concertele s-au oprit, dar devotamentul față de oshi nu. Ulli Nambo, ghid la Arigato Travel, care prezintă sanctuarul în cadrul tururilor gastronomice, își amintește că, atunci când restricțiile s-au ridicat și artiștii au reluat turneele, fanii s-au înghesuit la Fukutoku, nerăbdători să se reunească cu trupele preferate.

„Nu puteai vedea zona de rugăciune din cauza mulțimii”, explică ea. „Strada a trebuit să fie închisă pentru că se adunaseră mult prea mulți oameni.”

Credincioșii care vin aici își pleacă capetele în tăcută reverență. Mai întâi, își purifică mâinile și gura la temizuya, fântâna cu apă. Odată purificați, se înclină adânc de două ori în fața altarului principal, bat din palme de două ori pentru a chema kami, își rostesc în gând rugăciunile și se mai înclinău o dată, în semn de mulțumire.

Unii se îndreaptă apoi spre un chioșc pentru a cumpăra ema, mici plăcuțe de lemn cu un preț de aproximativ 500-1.000 de yeni (15-23 de lei). Scriu pe fiecare ema câte o dorință specifică, după care le leagă de rafturi uriașe.

O privire rapidă dezvăluie zeci de rugăminți ale unor spectatori plini de speranță – de a-i vedea pe artiști de la ZeroBaseOne până la BTS toți rugându-se să câștige loteria în două-trei săptămâni și să primească marele premiu: șansa de a-și vedea oshi-ul în carne și oase.

Muzica – o experiență religioasă? Rugăciunea și scopul ei

Religia shintoistă indigenă a Japoniei nu are o dogmă strictă și nici nu se concentrează pe absolut. Minunile clipei prezente sunt considerate sacre. Dar este oare îngăduit să te rogi pentru ceva atât de lumesc precum biletele la concerte?

„Există o serie de cercetători japonezi care ne îndeamnă să nu privim aceste tipuri de interacțiuni ca pe niște schimburi materialiste, ci mai degrabă ca pe ritualul religios în sine și pregătirea pentru el”, explică Carter.

„Atunci când primești ceva ce îți dorești, obții fericire, obții o liniște interioară și o pace sufletească care te pregătesc pentru un schimb spiritual pentru care, poate, nu erai pregătit înainte.”

Taishi Kato, preot de generația a 22-a la sanctuarul Hattori Tenjingu din Osaka, este de aceeași părere. Dacă kami primește respectul cuvenit, spune el, oamenii sunt bineveniți să se roage pentru orice doresc – fie la sanctuarul său, fie la Fukutoku sau oriunde altundeva.

„Deschidem ușile tuturor”, a subliniat el. „Oamenii pot alege sanctuarul pe care îl doresc și, dacă se roagă cu sinceritate, atunci este în regulă să ceară ceea ce le aduce bucurie.”

Ascultatul muzicii live a fost adesea comparat cu o experiență religioasă. La Tokyo, poate fi și un motiv întemeiat de rugăciune – după cum a descoperit Rogers. Odată, când oshi-ul ei, Ayumi Hamasaki, a venit în oraș, Rogers a participat la loterie fără succes. Data viitoare când Hamasaki a anunțat un turneu, Rogers nu a mai lăsat totul în seama sorții – s-a dus direct la Fukutoku.

„M-am rugat și, cumva, am primit biletul“, și-a amintit ea, râzând.