De la like-uri la singurătate. Ce se întâmplă cu tinerii de azi

Psihologul Radu Leca explică faptul că singurătatea tot mai frecventă în rândul generației Z nu este un paradox, ci rezultatul unei diferențe tot mai mari între conexiunile dorite și cele trăite, amplificată de social media și de ritmul vieții digitale. Specialistul arată că utilizarea intensă a rețelelor sociale poate crește anxietatea, scădea stima de sine și accentua izolarea, mai ales în lipsa unor relații autentice și a unui echilibru emoțional.

De ce singurătatea generației Z crește într-o lume hiperconectată?

În psihologie, singurătatea se definește prin diferența dintre conexiunea dorită și conexiunea trăită, iar social media amplifică frecvent această discrepanță prin comparație socială și relații cu profunzime redusă. Feed-ul oferă contact rapid, însă relațiile apropiate cer timp, vulnerabilitate și prezență, iar ritmul online împinge spre răspunsuri scurte și atenție fragmentată.

În psihoterapia de familie, singurătatea apare des când adolescentul sau tânărul adult se retrage în cameră, iar familia interpretează retragerea ca lipsă de respect, nu ca semnal de copleșire emoțională. Când dialogul devine moralizator, distanța crește, iar tânărul caută reglare emoțională în ecrane. Relațiile se întăresc când familia vede singurătatea ca mesaj, nu ca defect. Conexiunea autentică rămâne accesibilă și se construiește pas cu pas.

Cum influențează timpul petrecut pe social media sănătatea mintală la generația Z?

Cercetarea din psihologie leagă utilizarea intensă de creșterea anxietății, dificultăți de somn, iritabilitate, scăderea stimei de sine, mai ales când consumul se bazează pe derulare pasivă și comparație cu imagini filtrate. Algoritmii favorizează conținutul care captează atenția prin emoții puternice, iar corpul rămâne în alertă, cu efecte asupra concentrării și dispoziției.

În terapie, semnele apar ca oboseală cronică, perfecționism, frică de a rata ceva, nevoie de validare prin like-uri, alternanță între agitație și gol interior. Social media oferă apartenență rapidă, însă nu înlocuiește reglarea emoțională prin relații sigure, activitate fizică, somn și rutine. Echilibrul digital susține claritatea mentală și starea de bine.

Cum arată, în psihoterapia de familie, un plan realist care reduce singurătatea fără a transforma telefonul în „dușmanul casei”?

Terapeutul lucrează cu familia pe reguli predictibile și negociate,ore fără ecrane la masă, seară comună săptămânală, telefon lăsat în afara dormitorului după o oră stabilită, pauze scurte la fiecare 30–45 de minute de utilizare. Accentul rămâne pe funcția emoțională a ecranului,calmare, evitare, căutare de apartenență, iar familia învață să ofere alternative,conversație fără interogatoriu, activități împreună, sprijin în gestionarea stresului școlar sau profesional.

Un instrument util este „check-in-ul de 10 minute”, cu întrebări clare,„ce a fost greu azi?”, „ce ai avea nevoie de la mine?”, „ce ai aprecia mâine?”, urmate de ascultare activă, fără predici. Când tânărul simte respect și siguranță, scade nevoia de refugiu în scroll. Familia unită devine un loc de recuperare, nu un teren de luptă.

Ce intervenții psihologice ajută generația Z să transforme social media din sursă de presiune în instrument controlat?

În terapia cognitiv-comportamentală, se lucrează pe gânduri automate de tip „toți au o viață mai bună” și pe antrenarea atenției către realitate și valori personale. În terapia bazată pe compasiune, se reduce autocritica și se crește acceptarea emoțiilor, iar în terapia interpersonală se construiesc abilități de apropiere,inițiere de întâlniri, exprimarea nevoilor, tolerarea disconfortului social. Igiena somnului, mișcarea regulată, hobby-uri offline și prietenii față în față scad vulnerabilitatea la conținut toxic.

În familie, modelarea contează,adulți care își gestionează propriul timp pe ecran transmit un mesaj credibil. Schimbarea devine stabilă când fiecare alege relații care hrănesc, nu doar stimulează. Generația Z are resurse reale pentru conexiune, curaj și echilibru.