Pisica aurie africană, un animal atât de rar încât nimeni nu știe câte exemplare există. Inteligența artificială a venit în ajutor

Prima dată când Mwezi Mugerwa a văzut pisica aurie africană, nici nu știa ce este. În timp ce analiza imaginile surprinse de camerele de monitorizare din Parcul Național Pădurea Impenetrabilă Bwindi din Uganda, biologul conservator a observat o creatură necunoscută, de aproximativ două ori mai mare decât o pisică domestică, într-o filmare alb-negru, neclară, scrie CNN.

Niciunul dintre colegii săi nu a putut să o identifice. „Însă, când am vorbit cu vânătorii și comunitățile care locuiau în jurul parcului, ei cunoșteau specia”, își amintește Mugerwa.

Cunoscută drept Embaka în limba locală, pisica aurie era adesea prinsă accidental în capcanele din pădure.

„Asta m-a îngrijorat foarte tare, faptul că am putea pierde această specie înainte de a ajunge măcar să o cunoaștem”, spune Mugerwa.

În ultimii 16 ani, Mugerwa și-a dedicat întreaga carieră „celor mai puțin cunoscute, mai puțin înțelese și mai puțin studiate dintre marile feline ale Africii”. Găsită în pădurile tropicale dese din Africa Centrală și de Vest, specia este atât de greu de observat încât ultima evaluare IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), veche de peste un deceniu, nu include estimări de populație. Iar în toți anii săi de activitate pe teren, Mugerwa a reușit să vadă cu ochii lui pisica aurie africană doar de trei ori. IUCN, cea mai mare rețea internațională de organizații guvernamentale și civice dedicate mediului, monitorizează speciile amenințate.

„Sunt cu adevărat greu de văzut în sălbăticie,” spune Mugerwa, care a câștigat anul acesta Premiul Indianapolis pentru Conservatori Emergenti datorită muncii sale asupra speciei.

Dar, realizând că o numărare exactă a acestor feline era primul pas necesar pentru protejarea lor, a pornit să desfășoare primul recensământ al populației pe întregul areal al speciei, așteptat să fie publicat anul viitor.

Numărarea felinelor

Mugerwa știa că strângerea datelor despre pisica aurie africană nu era ceva ce putea face singur. Așa că, în 2019, a fondat Alianța pentru Conservarea Pisicii Aurii Africane (AGCCA), o rețea de 46 de conservatori din 19 țări.

Împreună, aceștia au lansat un studiu standardizat cu camere-capcană de-a lungul întregului areal presupus al speciei, sprijinit financiar de National Geographic Society.

Dar revizuirea manuală a miilor de imagini provenite din 30 de situri din 19 țări, cea mai mare rețea de camere de monitorizare pentru orice specie africană, „a fost incredibil de dureroasă”, mărturisește acesta. În același timp, organizația nonprofit Panthera din SUA, o altă colaboratoare a lui Mugerwa, dezvolta un algoritm de inteligență artificială care putea sorta rapid imaginile și identifica indivizii în funcție de modelul unic al blănii, similar modului în care dungile tigrilor sunt folosite ca amprente.

„Asta este cu adevărat important, pentru că acum putem vorbi despre număr și densitate”, spune Mugerwa, adăugând că, fără AI, distingerea indivizilor ar fi aproape imposibilă din cauza dimensiunii mici și a semnelor subtile ale speciei.

Datele preliminare sugerează că specia trăiește la densități foarte mici, chiar și în habitate protejate. În Uganda și Gabon, de exemplu, studiile au găsit doar 16 indivizi la 100 de kilometri pătrați.

Studiile au dezvăluit și impactul real al braconajului: în zonele cu restricții de vânătoare, populațiile de pisici erau cu până la 50% mai mari, cu o distribuție mai largă. Cercetarea a observat, de asemenea, că, deși pisicile sunt active atât ziua, cât și noaptea, multe sunt strict nocturne, probabil pentru a evita activitatea umană din timpul zilei, adaugă el.

Acțiune în comunități

Stabilirea numărului de indivizi a fost doar primul pas. La începutul cercetărilor, Mugerwa realizase că principalul pericol pentru pisică era vânătoarea.

În Africa de Est, unde lucrează Mugerwa, pisica aurie africană este rareori o țintă directă a vânătorilor. Dar capcanele instalate pentru porci și antilope prind adesea, accidental, alte specii. În 2019, Mugerwa a primit rapoarte despre 80 de pisici aurii prinse în capcane în trei păduri din Uganda, dintre care 88% accidental.

„Ne confruntăm cu o criză a cărnii de vânat: nivelul de vânătoare din aceste păduri este nesustenabil și scăpat de sub control”, spune el, adăugând: „Specia este împinsă spre extincție în multe dintre țările din arealul său”.

Pentru a combate cea mai mare amenințare a pisicii, Mugerwa a mers direct la locuitori, creând Embaka, primul proiect comunitar anti-braconaj dedicat pisicii aurii africane.

Lucrând cu peste 8.000 de familii din arealul speciei, inclusiv din Gabon, Angola, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud și Uganda, proiectul implică comunitățile locale, multe formate din foști braconieri, în instalarea camerelor-capcană și raportarea observațiilor.

Implicarea foștilor vânători nu doar reduce riscul ca pisicile să fie prinse, ci și „îmbunătățește relația dintre pisica aurie africană și comunități”, spune Mugerwa.