Psihologul Radu Leca explică mecanismele abuzului asupra minorilor: Făptașul exploatează diferența de vârstă și dependența

Psihologul Radu Leca a explicat pentru tvrinfo.ro care sunt mecanismele care stau în spatele abuzului sexual asupra minorilor: „Motivele pentru care un adult abuzează sexual un minor sunt rareori nepatologice”

Abuzul sexual asupra minorilor este un fenomen complex, alimentat de factori psihologici, culturali, situaționali și de distorsiuni cognitive, avertizează psihologul Radu Leca într-o analiză pentru tvrinfo.ro. Specialistul subliniază că, în cele mai multe cazuri, abuzul nu are legătură cu nevoi sexuale, ci cu puterea, controlul și capacitatea agresorului de a exploata vulnerabilitatea copilului.

Potrivit lui Leca, dinamica abuzului pornește adesea de la raporturi inegale de putere între adult și minor. „Motivele pentru care un adult abuzează sexual un minor sunt rareori nepatologice, nereducându-se la o singură cauză. În cele mai multe cazuri de abuz, actul este mai degrabă expresia unei dinamici de putere și control decât a unei nevoi sexuale normale, făptașul pedofil exploatează diferența de vârstă, autoritate și dependență pentru a-și impune voința. Făptașul spune: am confundat autoritatea cu dreptul de a decide pentru altcineva. Nu știu de ce s-a întâmplat.”

Un mecanism extrem de răspândit este grooming-ul, proces prin care agresorul își pregătește victima și mediul apropiat pentru abuz. Leca explică faptul că grooming-ul „funcționează prin oferire de atenție, cadouri, privilegiu și izolarea treptată a copilului de surse de sprijin. Fix ca în cazul psihopaților. Liniile de departajare emoțională între abuzator și familia victimei și victimă se murdăresc încet, atenția devine control, grijă devine obligație de tăcere.”

Specialistul atrage atenția și asupra contextului social care facilitează comiterea abuzurilor, în special în comunitățile în care vocea copilului nu este auzită sau în care autoritatea adultului nu este contestată. „Făptașul profită de spațiul în care liniștea și rușinea vorbesc mai tare decât dreptatea.”

Backgroundul personal al agresorului poate influența comportamentul, însă nu îl scuză, subliniază psihologul. „Pedofilul susține emoțional că a dus în sine o durere pe care a transformat-o în putere împotriva celor mai vulnerabili.” Leca precizează că unii dintre agresori au fost victime sau martori ai abuzului în copilărie, ceea ce le poate afecta empatia, dar explicarea acestui istoric „servește terapiilor, nu justificării”.

Distorsiunile cognitive joacă, la rândul lor, un rol esențial: agresorii minimizează trauma produsă, justifică fapta sau proiectează vina pe copil. „Mi-am spus că e doar o joacă și că nimeni nu va înțelege greșit atingerile sale.” este una dintre mărturiile invocate în analiza psihologului.

Leca mai spune că factorii situaționali – precum izolarea, accesul facil la copil sau consumul de alcool – pot facilita abuzul, dar nu îl determină. În aceste condiții, măsurile de protecție devin esențiale. Psihologul subliniază importanța supravegherii adecvate, a politicilor clare în instituții, a regulilor privind contactul fizic și a meditațiilor realizate în condiții sigure. El notează că agresorul poate afirma fals: „Nu a fost o a doua șansă a hazardului, ci o alegere făcută într-un minut de singurătate.”

Tulburările psihice sau dificultățile de control al impulsurilor pot contribui la riscul comportamental, însă nu absolvesc agresorul de responsabilitate. „Boala mea dementă mi-a arătat unde sunt slăbiciunile, nu mi-a șters responsabilitatea.” afirmă Leca, subliniind că tratamentul și supravegherea pot reduce recidiva, dar doar în cadrul unui sistem bine structurat.

Pentru prevenirea abuzurilor, specialistul avertizează că sunt necesare intervenții simultane la nivel individual, instituțional și social: educație despre consimțământ, programe de formare, mecanisme clare de raportare și sprijin pentru victime. „Schimbarea începe când ne învățăm copiii să spună nu și adulții să asculte.”

În final, psihologul reamintește că explicarea fenomenului nu înseamnă minimalizarea lui. „Explicarea nu e iertare, e o șansă de a opri următoarea tragedie.” spune Radu Leca, subliniind că responsabilitatea legală și morală rămâne exclusiv a agresorului, iar protecția copiilor trebuie să fie prioritatea fundamentală a societății.