Europa printre rânduri. Ce face România să se apere

Cel mai recent Consiliu European de la Bruxelles a stat sub semnul războiului deși oficial s-au discutat probleme economice. Schimbarea de atitudine a Statelor Unite față de Europa a trezit brusc sentimentul de pericol printre europeni, iar Germania dă tonul.

Lucian Pîrvoiu prezintă rubrica Europa printre rânduri.

Germania dă tonul înarmării cu un trilion de euro

Germania dă tonul înarmării în Europa cu un plan uriaș de investiții care însumează cu tot cu partea de infrastructură rutieră și de cale ferată o mie de miliarde de euro. Adică un trilion de euro pentru următorii 12 ani. Este un plan mamut, iar germanii, când își pun ceva în cap duc la bun sfârșit. Germania a trecut de piedica legală a deficitului zero și calcă cu încredere într-o epocă a înzestrării militare și a pregătirii țării pentru ce poate fi mai rău. Asta nu poate decât servi ca exemplu pentru UE și țările sale membre să apese accelerația pe programul Rearm, adică pardon, rebotezat de Ursula von der Leyen Readiness 2030, pentru că Italia și Spania au considerat prea belicoasă denumirea Rearm.

Polonia își face scut estic

Amenințarea rusă este în ADN-ul polonezilor. Țara aflată la președinția Consiliului Uniunii pentru încă trei luni și-a securizat fonduri de 2 miliarde de euro pentru construcția unui zid de pe granița cu Belarus și enclava rusească Kaliningrad. E vorba de o construcție high Tech apărată cu tot felul de drone și alte tehnologii de supraveghere. Plus tranșee și alte elemente de descurajare. Programul Scutul estic are propriul site cu detalii,iar corespondenta RFi la Bruxelles, Mihaela Gherghişan notează într-un editorial de pe Substack faptul că, deși scutul este numit estic, el pare să fie doar polonez, în ciuda faptului că finanțările europene de acest tip cuprind de obicei mai multe state, cel puțin trei, printre care ar trebui să figureze și România, țară mult mai expusă la o eventuală agresiune rusă.

Ce face România să se apere

Serviciile de informații baltice și cel danez avertizează că avem o fereastră de cel mult cinci ani până la următoarea lovitură a federaţiei ruse, care de astă dată va fi pe teritoriu NATO și UE. Toată lumea se gândește la Polonia și țările baltice când aude asta. Și dacă va fi totuși România? Se cunoaște obsesia lui Putin pentru acces la gurile Dunării, iar pretențiile de a obține Odessa la negocieri fără luptă dă un semn în acest sens.

În acest caz nu avem decât soluția măririi cheltuielilor de apărare și a unui parteneriat strâns cu Turcia la Marea Neagră. Pentru că, cu cât pericolul e mai aproape, cu atât factura e mai mare. Curs de guvernare publică un foarte interesant grafic din care se vede de ce Spania și Italia sunt relaxate când vine vorba de înarmare.

De la 4000 de kilometri distanță de ruși e ușor să fii pacifist. Când însă ești la o aruncătură de băț de agresor și îți zboară dronele pe deasupra capului parcă altfel stau lucrurile.