Zece ani de tăcere și durere. Eugen Iancu: ”De Colectiv nu veți scăpa. Se întâmplă zilnic și voi nu faceți nimic”

Se împlinesc zece ani de la incendiul din Clubul Colectiv, cea mai mare tragedie care a îndoliat România ultimelor decenii. 65 de tineri au murit, dintre care 28 în spitale, în săptămânile care au urmat incendiului, iar peste 150 au fost răniți în noaptea de 30 octombrie 2015.

În spitale, situația nu s-a schimbat aproape deloc. Cele trei centre pentru mari arși, promise de autorități, sunt încă pe hârtie. Vinovații și-au redus pedepsele prin prescriere, iar victimele supraviețuitoare continuă să fie purtate prin instanțe.

Țipetele de groază din acea noapte ar fi trebuit să fie o lecție pentru România, spun supraviețuitorii și rudele celor morți în Clubul Colectiv.

Eugen Iancu, tatăl unui tânăr mort în incendiul din Colectiv: „De uitat nu se uită, dar în zadar a fost. Încă sunt oameni care își aduc aminte, oameni care vorbesc. Le-am spus politicienilor și medicilor: de Colectiv nu veți scăpa. Se întâmplă zi de zi tragedii și voi nu faceți nimic ca să nu se mai întâmple. Avem spitale care iau foc, restaurante care ard, accidente de muncă, blocuri care explodează. După zece ani, încă nu recunoaștem infecțiile și le descoperim mereu. Mor copii în spitale, mor adulți. Ascundem totul. Nu construim, ascundem. Nu avem justiție. Dacă am avea, am face cercetări și am ști ce trebuie schimbat.”

65 de suflete sunt pomenite în fiecare zi de rude și prieteni, iar peste 150 de supraviețuitori trăiesc zilnic cu urmele flăcărilor pe corp. Frustrarea că lecția Colectiv nu a fost învățată este tot mai mare.

Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv: „Se pare că nu prea am învățat mare lucru. Nu există răspundere, nu există responsabilitate. Ceea ce în termenii anglo-saxoni se numește accountability nu există la noi. Nu răspunde nimeni, legea nu se aplică, nu primește nimeni condamnare pentru lucrurile acestea care se întâmplă. Medicii, managerii de spitale, șefii de secții, oamenii din Ministerul Sănătății – nimeni nu e tras la răspundere. Și nu mă refer doar la cazul Colectiv. Au fost multe alte tragedii de atunci. Nu s-a schimbat nimic.”

În 2015, imediat după incendiu, fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, declara că sistemul medical românesc „nu are nevoie de ajutor” și că „medicii noștri pot face față oricărei situații”.
Cuvinte care, zece ani mai târziu, răsună dureros pentru familiile victimelor.

Laurențiu Istrate, tatăl unui tânăr mort în incendiul din Colectiv: „L-am pierdut pentru că l-au omorât, în diverse procente, flăcările, dar mai ales bacteriile. A fost infectat cu bacterii nosocomiale care i-au fost fatale. pentru noi a fost greu, 10 ani de suferință, dar reușim să-i gestionăm, am învățat să trăim cu durerea. Avand în vedere că au murit 37 de tineri după incendiu, adică în spitale. Poate unii nu mai puteau fi salvați, dar noi, părinții, am făcut o statistică: 25 dintre ei au murit la șapte zile după incendiu. Nu s-a luat nicio măsură, în niciun sens. De la declarația domnului Bănicioiu – „avem de toate” care ne-a spus în față că sunt tratați copiii noștri la fel ca în Germania – până astăzi, nu s-a făcut nimic pentru ca situația din spitale să se schimbe. Lucrurile sunt cam în același loc, din păcate.”

După un deceniu, România încă nu are funcționale cele trei centre pentru mari arși. De fiecare dată, la final de octombrie, autoritățile reiau promisiunile, dar pacienții cu arsuri grave sunt trimiși tot în străinătate. În țară, există doar 34 de paturi pentru mari arși, aproape tot timpul ocupate.

Ancheta oficială a stabilit că incendiul din Clubul Colectiv a fost provocat de artificiile folosite în timpul concertului, care au aprins buretele antifonic de pe pereți. În club se aflau aproximativ 400 de persoane.
Zece oameni au fost condamnați, însă doar o parte execută pedepsele.

Fostul ofițer ISU Antonina Radu, una dintre persoanele condamnate, a fugit în Republica Moldova și nu a fost prinsă nici acum.

În schimb, nu există nicio condamnare în rândul angajaților din sistemul medical, deși numeroși tineri au murit din cauza infecțiilor dobândite în spitalele din România.

La zece ani de la Colectiv, memoria tragediei rămâne vie – dar și sentimentul că, în ciuda durerii, România nu a învățat lecția care trebuia să schimbe totul.