Thomas Hardy și destinul implacabil din romanele sale

Pe 2 iunie 1840 se naște scriitorul englez Thomas Hardy. E exponentul clasic al prozei victoriene cunoscut în special prin romanele sale, Tess of the D’Urbervilles, Departe de lumea dezlănțuită, Jude neștiutul sau Primarul din Casterbridge.

Stilul lui e limpede ca Rubiconul traversat de Cezar în timp ce mormăia celebrele cuvinte: “Alea iacta est!”, adică “Zarurile au fost aruncate!”

Cam așa e și proza lui Thomas Hardy, despre zarurile implacabile ale destinului care nu pot fi nici întoarse, nici măsluite.

Personajele lui stau sub securea destinului care abia așteaptă să le reteze căpățânile. Ce-i drept, mor doar păcătoșii, cei care au comis delicte grave, cum ar fi crima ori incestul.

Se cam iubește bolnăvicios în romanele lui Hardy și se moare pe capete. Cum bine remarcau criticii, romanele lui au structura tragediilor grecești antice. Personajul comite un afront la adresa legilor divine, Hybris, beneficiază de o pedeapsă care de cele mai multe ori e capitală, Nemesis, și are parte de ceea ce se numea atunci, catharsis, purificare.

Asta, dacă suntem de acord cu faptul că focul iadului e purificator.

Hardy însuși a fost un ins înclinat spre nefericire. A suferit că făcea parte dintr-o clasă socială inferioară (tatăl lui era zidar), soția i-a murit tânără, și, deși a fost destul de apreciat, era veșnic nominalizat la diverse premii, inclusiv Nobel. Dar n-a câștigat niciodată.