Telefonul, jocurile video și vapingul: cele mai puternice dependențe tăcute ale tinerilor. Psihologul explică ce ascund ele

Psihologul Radu Leca atrage atenția că dependențele tinerilor nu apar doar din curiozitate sau lipsă de disciplină, ci devin, de multe ori, o formă rapidă de reglare emoțională. Telefonul, jocurile video, alcoolul, nicotina, canabisul, mâncatul compulsiv sau nevoia permanentă de validare pot ajunge să înlocuiască somnul, relațiile reale, motivația și capacitatea de a gestiona disconfortul.

Dependențele întâlnite frecvent la tineri se văd astăzi mai ales în zona digitală: telefon, social media, jocuri video sau consum compulsiv de conținut online. La acestea se adaugă consumul de alcool, nicotină, vaping, canabis sau alte droguri, jocurile de noroc, mâncatul compulsiv, cumpărăturile impulsive, pornografia, perfecționismul și nevoia constantă de aprobare socială.

În psihologie, dependența nu este definită doar prin frecvența unui comportament, ci prin pierderea controlului, creșterea toleranței, sevrajul emoțional atunci când comportamentul lipsește și continuarea lui în ciuda consecințelor. Un obicei devine dependență atunci când ajunge principalul instrument prin care tânărul își reglează emoțiile, iar alternativele sănătoase se reduc.

Telefonul și rețelele sociale sunt printre cele mai puternice surse de dependență pentru adolescenți.

Ecranul oferă recompense rapide: noutate, validare, distragere și sentimentul de apartenență. Creierul învață rapid asocierea dintre disconfort și scroll. Anxietatea scade pe termen scurt, dar revine mai puternic, împingând tânărul spre repetarea comportamentului.

Soluția nu înseamnă doar „mai puțin telefon”, ci mai multă prezență, somn, relații reale și concentrare. Pot ajuta limitele concrete: ferestre clare de utilizare, notificări reduse, telefonul ținut departe de pat, mese fără ecran și aplicații scoase de pe ecranul principal.

Dependența de jocuri video funcționează după un mecanism asemănător.

Jocurile oferă progres clar, recompense previzibile, statut și control, într-o lume în care școala și viața socială pot părea ambigue. Semnele de alarmă apar când tânărul pierde nopți, devine iritabil când este întrerupt, se izolează și își pierde interesul pentru activitățile care îi plăceau înainte.

În astfel de cazuri, intervenția trebuie să recupereze echilibrul, nu să distrugă complet plăcerea.

Pot fi stabilite reguli verificabile: sesiuni mai scurte, pauze programate, jocuri doar după responsabilități și fără ecrane înainte de somn. În paralel, este important să apară un „rival bun” al jocului: sport, muzică, voluntariat, proiecte creative sau activități care oferă competență și apartenență în viața reală.

Alcoolul, nicotina, vapingul și canabisul ajung frecvent să fie folosite pentru reducerea anxietății sociale, amorțirea stresului, integrarea în grup sau obținerea curajului în situații noi. Riscurile cresc atunci când consumul devine rutină, când apar doze tot mai mari, iar școala, somnul și relațiile au de suferit.

Discuția nu trebuie purtată în termeni de morală sau rușine, ci în termeni de control și protecție. Tânărul are nevoie să înțeleagă când consumul rămâne limitat și când scapă de sub control. Apoi pot fi construite strategii concrete: limite clare, zile fără consum, evitarea contextelor riscante, oameni de încredere în apropiere și un plan de retragere din situațiile periculoase.

Există și dependențe mai puțin vizibile, dar la fel de importante: mâncatul compulsiv, consumul excesiv de energizante, shoppingul impulsiv, pornografia sau validarea socială. Ele promit o alinare instantă, un „reset” emoțional, dar în spate se află adesea oboseală, rușine, singurătate, presiune de imagine sau perfecționism.

În aceste situații, soluțiile utile pornesc de la identificarea declanșatorilor și construirea unor alternative simple: gustări planificate, hidratare, somn protejat, mișcare scurtă, conversații reale și activități care cresc stima de sine prin competență. Important este progresul, nu perfecțiunea.

„Când apare recăderea, se extrage lecția, nu verdictul, iar următorul pas devine mai mic și mai clar”, spune psihologul Radu Leca.

Un plan de ieșire din dependență trebuie să definească limpede ce se dorește în locul comportamentului problematic: somn bun, relații mai sănătoase, autonomie, performanță echilibrată și liniște interioară. Apoi sunt identificate momentele în care problema este mai mică și sunt amplificate contextele care ajută: rutină de dimineață, sport, timp în aer liber, întâlniri fără ecran și proiecte care dau sens.

Ajutorul specializat devine necesar atunci când apar sevraj puternic, gânduri de auto-vătămare, consum periculos, izolare severă, scăderea bruscă a rezultatelor școlare, minciuni repetate, datorii sau conflicte majore.

„În loc de etichete, se urmărește recuperarea controlului și a demnității; dependența spune o poveste despre nevoi, iar soluțiile scriu capitole noi, mai respirabile”.