Studiu realizat de o româncă: “Ajutorul dat nepoților ar putea avea un beneficiu surprinzător pentru creier”

Bunicii influențează viețile nepoților lor în multe feluri, însă un nou studiu sugerează că și vârstnicii pot avea de câștigat de pe urma acestei interacțiuni, scrie Science Alert.

„Mulți bunici oferă îngrijire regulată nepoților lor – o formă de sprijin care ajută familiile și societatea în ansamblu”, spune doctoranda și autoarea principală a studiului, Flavia Cherecheș, de la Universitatea din Tilburg, Olanda.

„Întrebarea deschisă este dacă îngrijirea nepoților poate aduce beneficii și bunicilor. În această cercetare, am dorit să vedem dacă implicarea în îngrijirea nepoților ar putea îmbunătăți sănătatea bunicilor, posibil încetinind declinul cognitiv”, spune autoarea.

Cherecheș și colegii săi au analizat date provenite de la aproape 3.000 de bunici, colectate inițial în cadrul English Longitudinal Study of Ageing.

Între 2016 și 2022, bunicii – toți cu vârste de peste 50 de ani – au completat chestionare privind rolul lor de îngrijitori pentru nepoți, cât de frecvent și în ce mod ofereau acest sprijin. De asemenea, au fost supuși testelor cognitive de trei ori în această perioadă.

Bunicii implicați activ în îngrijirea nepoților au obținut scoruri mai bune la fluența verbală și memoria episodică decât cei care nu erau implicați în viața nepoților.

În cazul bunicilor femei care ofereau îngrijire, beneficiile au inclus o rată mai lentă a declinului cognitiv în timp, comparativ cu bunicile care nu aveau un rol activ de îngrijire.

Deși studiul nu a comparat bunici mai tineri cu bunici mai în vârstă, nu au existat diferențe semnificative între cei care ofereau îngrijire mai des și cei care o făceau mai rar: simpla implicare, indiferent de intensitate, părea să aibă un efect similar.

Bunicii care aveau un nivel inițial mai ridicat al funcției cognitive la începutul studiului erau mai predispuși să se implice în activități precum joaca cu nepoții sau ajutorul la teme și să participe, în general, la o varietate mai mare de activități.

Este posibil ca acest nivel de bază să explice parțial rezultatele: persoanele în vârstă care pornesc cu o capacitate mentală mai bună sunt, în mod natural, mai capabile să se implice în viața nepoților.

„A fi bunic îngrijitor a părut să conteze mai mult pentru funcționarea cognitivă decât frecvența îngrijirii sau activitățile concrete desfășurate cu nepoții”, spune Cherecheș. Totuși, ea subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a vedea dacă contextul îngrijirii face o diferență.

„Oferirea îngrijirii în mod voluntar, într-un mediu familial sprijinitor, poate avea efecte diferite față de îngrijirea într-un context stresant, în care bunicii se simt nesusținuți sau percep acest rol ca pe o obligație sau o povară”, adaugă ea.