Știința are o veste proastă pentru cei care cred că vitamina C face minuni. Cum s-a înșelat un laureat Nobel

Un pahar cu suc de portocale, apă cu lămâie, o tabletă efervescentă și sentimentul că facem totul pentru sănătatea noastră. Vitamina C a devenit simbolul „apărării rapide” împotriva răcelii – mai ales în lunile de iarnă. Dar ce spune știința cu adevărat despre efectele ei? Publicația cehă Actualitatea prezintă concluziile unor studii care nu îi bucură pe iubitorii celebrei vitamine.

Vitamina C are un rol incontestabil în organism: susține sistemul imunitar, ajută la vindecarea rănilor, participă la formarea colagenului și protejează celulele ca antioxidant. Deși această listă sună aproape ca un basm, nici ea nu îl transformă automat într-un apărător desăvârșit împotriva răcelii. Cum se explică?

„Administrarea unor doze mai mari de vitamina C pentru prevenirea răcelii comune nu s-a confirmat”, rezumă fără echivoc medicul Jesse Bracamonte de la renumita Clinică Mayo. Iar experții de la Harvard adaugă că beneficiul său în această privință este doar „marginal”.

Ce poate face vitamina C, în realitate?

Cercetările arată că, dacă luați vitamina C în mod regulat, aceasta poate scurta durata răcelii – la adulți cu aproximativ o jumătate de zi, la copii ceva mai mult – și poate reduce ușor intensitatea simptomelor, mai ales în cazurile mai severe.

Nu este, deci, o revoluție, dar când stai la pat cu nas înfundat și durere în gât, câteva ore în plus fără simptome contează.

Esențiale sunt apoi momentul administrării și dozajul. Dacă începeți să luați vitamina C abia în momentul în care răceala s-a declanșat, majoritatea studiilor nu demonstrează un efect semnificativ. În schimb, efectul preventiv apare doar la grupuri specifice – de exemplu la persoanele supuse unui efort fizic extrem, unde riscul de răceală se poate reduce chiar și cu jumătate.

Majoritatea oamenilor primesc suficientă vitamina C prin alimentația obișnuită – fructe și legume – și se aplică o regulă simplă: mai mult nu înseamnă mai bine.

Dozele mai mari pot avea și efecte secundare – de exemplu pot crește riscul de calculi renali sau pot influența absorbția fierului. Dozajul ar trebui, prin urmare, întotdeauna discutat cu medicul dumneavoastră.

Despre vitamina C

• Doza recomandată: aprox. 80–100 mg pe zi (o portocală mai mare).
• Limita superioară: 2000 mg (peste această valoare riscați diaree și calculi renali).
• Cele mai bune surse: măceșe, ardei gras (conține mai multă vitamina C decât lămâia), broccoli, cătină.

Mitul creat de un laureat Nobel

Cum a apărut, însă, mitul că vitamina C este un ajutor sigur împotriva bolii? Ideea că vitamina C „oprește răceala” a fost popularizată încă din anii ’70 de laureatul Premiului Nobel Linus Pauling. De atunci s-a înrădăcinat atât de adânc în cultură, încât a supraviețuit zecilor de studii ale căror rezultate nu au convis la fel de mult.

Și are logică: este, până la urmă, o soluție simplă și ieftină, care „funcționează” la nivel empiric. Doar că știința este, în acest caz, mai sobră.

Are, deci, sens să suplimentăm vitamina C? Da, dar cu așteptări realiste. Vitamina C nu este o măsură de prevenție a răcelii pentru toată lumea și nici un remediu care vă „vindecă peste noapte”. Poate însă scurta și atenua ușor evoluția bolii. Nu este un supliment miracol, ci un mic ajutor care are sens ca parte a unui stil de viață sănătos în ansamblu.

În loc să căutați o singură „substanță minune”, merită, astfel, să mizați pe fundament: o alimentație variată, somn și grijă față de corp. Vitamina C își va găsi atunci locul exact acolo unde îi este locul.