Siria este împărțită între mai multe facțiuni majore, fiecare cu propriile interese. Cine va conduce

Siria s-a trezit într-un moment istoric, după ce regimul lui Bashar al-Assad a fost răsturnat în doar două săptămâni de la lansarea unei ofensive majore a rebelilor

Cine va conduce, însă, de acum înainte Siria? E întrebarea tuturor.

Bashar al Assad, care a condus țara cu mână de fier timp de peste două decenii, a fugit la Moscova, lăsând un vid de putere într-o națiune fragmentată și devastată de războiul civil început în 2011.

Pe străzile Damascului, locuitorii și-au exprimat speranța pentru un nou început, dar tranziția rămâne incertă, cu riscul ca luptele între facțiunile de opoziție să împiedice formarea unui guvern stabil.

Siria este acum împărțită între mai multe facțiuni majore, fiecare având propria armată și interese distincte:

Hayat Tahrir al-Sham (HTS): Grupul dominant în nord-vest, condus de Abu Muhammad al-Jolani, și-a declarat intențiile de a forma un guvern pluralist, dar trecutul său ca fost lider Al-Qaeda provoacă scepticism.

Kurzii din nord-est: Caută să-și mențină autonomia câștigată sub regimul Assad, dar întră deja în conflict cu rebelii susținuți de Turcia.

Rebelii susținuți de Iordania: Controlează sudul și se arată neîncrezători față de intențiile Hayat Tahrir al-Sh.

Alauiții loiali fostului regim: Se retrag în zonele de coastă și ar putea căuta sprijin rusesc pentru a-și proteja comunitatea.

Așa arată Siria în acest moment. Vorbim evident de o fragmetare și asta înseamnă interese divergente. Mai ales că marile puteri străine au și ele propria agenda.

Turcia și Qatar de exemplu, susțin Hayat Tahrir al-Sham și au o influență considerabilă în nord-vest.

Pe de alta parte, Statele Unite par să se retragă din implicarea directă, în timp ce Rusia, un aliat tradițional al regimului Assad, ar putea negocia noi înțelegeri pentru a-și păstra bazele strategice. Vecinii arabi sunt îngrijorați de influența HTS și încearcă să limiteze expansiunea acestuia.

Reconstrucția Siriei va necesita investiții de aproximativ 200 de miliarde de dolari, dar distribuirea resurselor între facțiuni poate genera noi conflicte. Populația, epuizată de 13 ani de război civil, așteaptă o tranziție pașnică, însă istoria altor țări din regiune arată cât de dificilă este o astfel de transformare.

Al-Jolani, liderul HTS, s-a prezentat drept un reformator, renunțând la trecutul său islamist și făcând promisiuni de incluziune pentru toate grupurile etnice și religioase. Totuși, adversarii săi îl acuză că ar putea deveni un alt dictator, iar eticheta de „terorist” atribuită de ONU complică orice recunoaștere internațională.

Siria este într-un punct de cotitură. Succesul tranziției depinde de abilitatea liderilor opoziției de a evita conflictele interne și de a colabora pentru reconstruirea țării.

Cu toate acestea, complexitatea relațiilor interne și presiunea actorilor externi fac ca stabilitatea să fie dificil de atins. Sirienii își doresc pacea, dar o pace durabilă rămâne, deocamdată, un ideal fragil.