Reportaj BBC: Noua armă înfricoșătoare care schimbă cursul războiului din Ucraina

Un miros înțepător plutește peste orașul Rodînske. La câteva minute după ce intrăm în oraș, vedem de unde vine. O bombă planantă de 250 kg a străpuns clădirea administrativă principală a orașului și a distrus trei blocuri de locuințe. Vizităm la o zi după ce bomba a lovit, dar o parte din resturi încă mai fumegă. De la marginea orașului se aud focuri de artilerie și împușcături – soldați ucraineni care doboară drone, scrie BBC într-un reportaj realizat pe frontul din Ucraina.

Rodînske se află la aproximativ 15 km nord de orașul contestat Pokrovsk. Rusia încearcă să-l cucerească dinspre sud încă din toamna anului trecut, dar forțele ucrainene au reușit până acum să împiedice pătrunderea trupelor ruse.

Așa că Rusia și-a schimbat tactica, încercând acum să încercuiască orașul și să taie rutele de aprovizionare.

În ultimele două săptămâni, în timp ce eforturile diplomatice pentru o încetare a focului au eșuat, Rusia și-a intensificat atacurile, realizând cele mai importante avansuri din ianuarie încoace.

Găsim dovezi clare în Rodînske.

La doar câteva minute după ce am ajuns în oraș, auzim o dronă rusească deasupra noastră. Echipa noastră se refugiază sub cel mai apropiat adăpost – un copac.

Ne lipim de trunchiul copacului ca drona să nu ne poată vedea. Apoi se aude o explozie puternică – o a doua dronă a lovit în apropiere. Drona de deasupra noastră încă planează. Pentru câteva minute, auzim sunetul înfricoșător a ceea ce a devenit cea mai mortală armă a acestui război.

Când nu o mai auzim, profităm de ocazie și fugim către un adăpost mai solid, o clădire abandonată aflată la 30 de metri distanță.

Din acel adăpost, auzim din nou drona. Este posibil să se fi întors după ce ne-a detectat mișcarea.

Faptul că Rodînske este invadat de drone rusești este o dovadă că atacurile provin de la poziții mult mai apropiate decât cele cunoscute anterior, aflate la sud de Pokrovsk. Cel mai probabil, acestea vin din teritorii recent cucerite, de-a lungul unei șosele importante care leagă estul Pokrovskului de Kostyantynivka.

După o jumătate de oră de așteptare în adăpost, când nu mai auzim nimic, ne deplasăm rapid la mașina parcată sub copaci și ieșim în grabă din Rodînske. Pe marginea autostrăzii vedem fum gros și ceva arzând – cel mai probabil o dronă doborâtă.

Ne îndreptăm spre Bilyțke, mai departe de linia frontului. Acolo vedem un șir de case distruse în urma unui atac cu rachete, peste noapte. Una dintre ele era casa Svetlanei.

„E din ce în ce mai rău. Înainte auzeam explozii, dar erau departe. Acum orașul nostru e țintit – trăim asta pe pielea noastră”, spune femeia de 61 de ani, adunând câteva lucruri din ruinele locuinței sale. Din fericire, Svetlana nu era acasă când a avut loc atacul.

„Duceți-vă în centrul orașului, o să vedeți cât de multe lucruri au fost distruse. Până și brutăria și grădina zoologică au fost distruse”, adaugă ea.

La un adăpost aflat în afara razei dronelor, întâlnim soldați din unitatea de artilerie a Brigăzii 5 de Asalt.

„Se simte intensificarea atacurilor rusești. Rachete, mortiere, drone – folosesc tot ce au ca să taie rutele de aprovizionare spre oraș”, spune Serhii.

Unitatea lui așteaptă de trei zile să fie dislocată, așteptând condiții meteo care să le ofere acoperire – nori sau vânturi puternice pentru a-i proteja de drone.

Într-un conflict care evoluează constant, soldații trebuie să se adapteze rapid noilor amenințări aduse de tehnologie. Iar cea mai recentă amenințare sunt dronele cu fibră optică. O rolă cu zeci de kilometri de cablu este atașată la baza dronei, iar firul de fibră optică este conectat fizic la controlerul aflat în mâinile pilotului.

„Semnalul video și de control este transmis prin cablu, nu prin frecvențe radio. Asta înseamnă că nu poate fi bruijat electronic”, spune un soldat cu indicativul „Moderator”, inginer de drone în Brigada 68 Jaeger.

Când dronele au început să fie folosite pe scară largă în acest război, ambele armate și-au dotat vehiculele cu sisteme de război electronic pentru a le neutraliza. Acea protecție nu mai este eficientă acum, iar Rusia deține în prezent un avantaj clar în utilizarea dronelor cu fibră optică. Ucraina încearcă să accelereze producția.

„Rusia a început să folosească dronele cu fibră optică mult înaintea noastră, când noi abia le testam. Pot fi folosite în locuri unde trebuie să coborâm mai jos decât cu dronele obișnuite. Putem chiar intra în case și căuta ținte înăuntru”, spune Venia, pilot de drone în Brigada 68.

„Am început să glumim că ar trebui să purtăm o foarfecă, ca să tăiem firul”, adaugă Serhii, artileristul.

Dronele cu fibră optică au totuși și dezavantaje – sunt mai lente și cablul se poate încurca în copaci. Dar în prezent, folosirea lor extensivă de către Rusia face ca transportul soldaților către și dinspre poziții să fie mai periculos decât câmpul de luptă în sine.

„Când intri într-o poziție, nu știi dacă ai fost sau nu descoperit. Iar dacă ai fost, poate deja trăiești ultimele ore ale vieții tale”, spune Oles, sergent-șef al unității de recunoaștere din Brigada 5 de Asalt.

Această amenințare înseamnă că soldații petrec din ce în ce mai mult timp în poziții fixe.

Oles și oamenii săi sunt infanteriști, aflați în tranșeele de pe linia întâi a apărării ucrainene. Este rar ca jurnaliștii să vorbească cu infanteriștii în zilele noastre, fiind prea periculos să ajungi acolo. Îi întâlnim pe Oles și Maksym într-o casă rurală transformată în bază improvizată, unde soldații se odihnesc între misiuni.

„Cel mai mult am stat în poziție 31 de zile, dar știu băieți care au stat 90 sau chiar 120 de zile. Înainte de apariția dronelor, rotațiile durau 3-7 zile”, spune Maksym.

„Războiul înseamnă sânge, moarte, noroi ud și un frig care îți pătrunde în tot corpul. Așa trăiești în fiecare zi. Îmi amintesc o dată când n-am dormit trei zile, în alertă continuă. Rușii veneau în valuri. Orice greșeală, cât de mică, și eram morți”.

Oles spune că infanteria rusă și-a schimbat tactica: „Înainte atacau în grupuri. Acum trimit câte unul sau doi. Folosesc motociclete și uneori ATV-uri. Reușesc uneori să pătrundă”.

Aceasta înseamnă că liniile frontului, în unele zone, nu mai sunt clare – nu mai sunt ucraineni pe o parte și ruși pe cealaltă, ci mai degrabă ca niște piese de șah în joc, cu poziții amestecate.

De aceea, este și mai greu să se observe progresele făcute de oricare dintre părți.

În ciuda câștigurilor recente ale Rusiei, nu va fi ușor sau rapid să cucerească întreaga regiune Donețk, unde se află Pokrovsk.

Ucraina contraatacă dur, dar are nevoie de un flux constant de arme și muniție pentru a continua lupta.

Și pe măsură ce războiul intră în a patra vară, lipsa de personal a Ucrainei în fața unei armate ruse mai mari este tot mai evidentă. Majoritatea soldaților pe care i-am întâlnit s-au înrolat după izbucnirea războiului. Au avut doar câteva luni de antrenament, dar au trebuit să învețe foarte mult direct pe front.

Maksym lucra la o companie de băuturi înainte de a se înrola. L-am întrebat cum face față familia lui acestui rol.

„E greu, foarte greu. Familia mă susține mult. Dar am un băiețel de doi ani și nu apuc să-l văd prea des. Facem apeluri video, deci totul e cât de bine poate fi, în condițiile date”, spune el, cu ochii în lacrimi.

Maksym este un soldat care luptă pentru țara lui, dar e și un tată care duce dorul copilului său de doi ani.