Psiholog: Jocurile de noroc „capturează mintea” și schimbă modul de gândire

Psihologul Radu Leca atrage atenţia că jocurile de noroc pot „captura” mintea prin mecanisme psihologice puternice, bazate pe recompense imprevizibile care stimulează intens sistemul de dopamină şi determină creierul să caute repetarea experienţei, chiar şi în absenţa câştigului.

De ce jocurile de noroc perturbă mintea și de ce par „lipicioase” pentru atenție?

Jocurile de noroc sunt construite pe recompensă imprevizibilă, iar acest tip de recompensă aprinde puternic sistemul de dopamină și face creierul să caute repetarea. Atenția se îngustează, gândirea devine centrată pe următoarea rundă, iar viața de zi cu zi își pierde din culoare și motivație.

În psihologie, fenomenul se leagă de condiționare și de „aproape câștig”, un stimul care păcălește creierul să simtă progres chiar când rezultatul rămâne pierdere. În psihoterapie, acest mecanism apare frecvent ca o formă de capturare a minții, unde impulsul conduce, iar valorile personale rămân pe locul doi. Claritatea revine când creierul primește siguranță și rutină, nu hazard.

Cum se schimbă gândirea și emoțiile când jocurile de noroc intră în viața cuiva?

Apar distorsiuni cognitive precum iluzia controlului, „datoria de a recupera”, selectarea amintirilor despre câștiguri și minimizarea pierderilor. Emoțional, se instalează un carusel: speranță intensă, excitare, apoi rușine, vină, iritare și gol interior, iar ciclul împinge din nou spre joc ca anestezic psihic. Mulți oameni ajung să se izoleze, să mintă sau să ascundă, nu din „răutate”, ci din frică și rușine.

În psihoterapie, rușinea întreține dependența, fiindcă rușinea spune „nu meriți ajutor”, iar dependența cere exact invers: sprijin și structură. Demnitatea se reconstruiește când adevărul iese la lumină într-un spațiu sigur.

Ce efect au jocurile de noroc asupra familiei și relațiilor apropiate?

Într-un sistem de familie, jocurile de noroc creează instabilitate financiară, tensiune cronică, promisiuni încălcate și o atmosferă de nesiguranță. Partenerul ajunge în rol de „monitor”, copiii simt stresul și învață să meargă pe vârfuri, iar comunicarea devine defensivă, cu reproșuri și suspiciune. Se rupe încrederea, iar repararea ei cere consistență, transparență și timp.

Psihoterapia de cuplu sau de familie lucrează cu limite clare, responsabilitate, refacerea siguranței și un plan concret de protejare a bugetului. Relațiile devin mai puternice când se trece de la vinovăție la responsabilitate.

De ce ideea „jocurile de noroc nu trebuie să existe în realitate” apare atât de des în discursul public? Din perspectivă psihologică, jocurile de noroc seamănă cu un produs care monetizează vulnerabilități umane normale: nevoia de speranță rapidă, nevoia de stimulare, nevoia de scăpare din stres. Impactul social se vede în datorii, depresie, anxietate, violență domestică, abandon școlar și scăderea productivității, iar costurile ajung în familie, comunitate și servicii de sănătate.

În psihoterapie, discuția despre existența lor ține de protecția minții și de etică: cât de acceptabil rămâne un sistem care încurajează pierderea controlului? O societate sănătoasă își protejează oamenii, nu îi consumă.

Ce sprijin psihoterapeutic ajută când jocurile de noroc au devenit un obicei greu de oprit?

Intervențiile eficiente includ terapie cognitiv-comportamentală pentru distorsiuni și impuls, intervenții pe rușine și auto-compasiune, grupuri de suport, plus un plan de prevenire a recăderilor cu declanșatori clari și alternative concrete. Ajută un set de bariere practice: blocarea aplicațiilor, limitarea accesului la bani, excludere din platforme, delegarea temporară a finanțelor, împreună cu rutine de somn, mișcare și conectare socială.

Pentru unii oameni, evaluarea psihiatrică are sens când apar depresie severă, anxietate intensă sau consum de alcool. Recuperarea nu înseamnă perfecțiune, ci consecvență și sprijin real. Mintea se vindecă atunci când primește libertate, structură și relații care țin cu tine.