Propagandist „independent” și dictator „pașnic”. Demontarea minciunilor lui Vladimir Putin din interviul cu Tucker Carlson

Vladimir Putin a spus foarte multe falsuri în interviul de peste două ore pe care i l-a oferit lui Tucke Carlson – Foto: captură video Tucker Carlson News
13 februarie 2024, 19:52

A spus sau nu minciuni Vladimir Putin în interviul pe care l-a oferit lui Tucker Carlson? Mulți spun că da, dar care sunt acestea? Agenția de fact-checking Vox Ukraine a trecut la demontarea cu argumente a minciunilor spuse de liderul de la Kremlin în interviul cu fostul jurnalist Fox News.

Mașina de propagandă a Kremlinului continuă în diverse moduri să își răspândească narațiunile pentru a justifica invazia neprovocată a Ucrainei și a crimele de război. Campania de dezinformare nu se răspândește doar în Ucraina și Rusia, ci și în țările occidentale.

Pentru a conferi și mai multă legitimitate cuvintelor lor, liderii de la Kremlin angajează pseudo-experți occidentali și personalități mediatice simpatizante ale Rusiei. De exemplu, fostul prezentator Fox News, Tucker Carlson a anunțat un interviu „imparțial” și „veridic” cu Vladimir Putin.

Fostul realizator de la Fox News nu a spus adevărul decât în ceea ce privește difuzarea interviului în  Statele Unite în seara zilei de 8 februarie. În rest, a fost părtinitor și a spus neadevăruri.

Propagandist „independent” și dictator „pașnic”. Demontarea minciunilor lui Vladimir Putin din interviul cu Tucker Carlson

Tucker Carlson este un comentator politic și fost prezentator al canalul de televiziune american Fox News. El s-a remarcat prin faptul că a răspândit dezinformări în mai multe rânduri, potrivit analiștilor de fact-checking.

De exemplu, în timpul pandemiei COVID-19, Carlson  a negat în mod repetat necesitatea măsurilor de carantină și a vorbit despre „suprimarea imunității” după vaccinare.

În plus, Tucker Carlson a promovat teorii ale conspirației cum ar fi presupunerea că SUA ar fi lucrat în secret la SARS-CoV-2 în Ucraina și China.

În emisiunea sa, el a justificat agresiunea Rusiei și a răspândit falsuri despre „biolaboratoarele din Ucraina”, subliniind că susținerea Ucrainei dăunează Occidentului.

În mod cât se poate de previzibil, aceste declarații l-au făcut popular în Rusia. Episoadele emisiunilor sale traduse în limba rusă adună sute de mii de vizualizări, iar presa de la Moscova îi citează adeseori declarațiile.

Pe 24 aprilie 2023, Carlson a fost concediat de la Fox News, așa că a lansat propriul său blog video.

Suntem în vara anului 2023, exact înainte ca Ucraina să lanseze contraofensiva din Sud. În primul său video realizat pe propriul blog, Tucker Carlson a încercat prima manipulare: a acuzat Ucraina că a aruncat în aer centrala hidroelectrică Kakhovka. Echipa de fact checking Vox Ukraine a demontat toate afirmațiile făcute de Carlson pe acest subiect.

„Datoria noastră este de a (dez)informa oamenii”

Cu o zi înainte de publicarea interviului liderul de la Kremlin, Carlson a explicat de ce a decis să comunice cu Putin.

„Datoria noastră este să informăm oamenii”, spune el, lăsând să se înțeleagă că publicul occidental nu știe nimic despre războiul ruso-ucrainean.

În timp ce vorbește despre criză și despre miile de victime ca urmare a războiului, el nu menționează nicăieri nimic despre cine poartă, de fapt, singura responsabilitate pentru declanșarea războiului. Însă, Carlson nu ezită să vorbească despre asaltul „propagandei occidentale” pe subiectul Ucraina. Asta, în timp ce niciun jurnalist american nu a putut să îi ia un interviu lui Vladimir Putin.

În acest caz, el folosește  tacticile clasice ale falsificatorilor și ale teoreticienilor conspirației și anume crearea unui fals echilibru, în care ambele părți se pot exprima, chiar dacă, de fapt, doar o singură poziție este susținută de fapte.

În acest mod se oferă posibilitatea de a prezenta simultan atât victima, cât și criminalul, atât expertul medical, cât și anti-vaccinistul, atât omul de știință, cât și teoreticianul în conspirații.

Citește și Expert, despre argumentele lui Putin din interviul luat de Tucker Carlson: „Este ceva ce faci atunci când ești nesigur”

Cu toate acestea, Carlson merge chiar mai departe: el nu ascultă poziția ucraineană, ci, în schimb, oferă Rusiei încă un canal pentru propagarea propagandei.

Interviul cu Putin a durat peste două ore. Și, deși Putin a răspuns la fiecare remarcă cu mici lecții de istorie sau geopolitică, Tucker Carlson a avut ocazia să pună și întrebări critice.

Singura dată când a făcut-o nu a fost cu o întrebare despre Ucraina, ci despre Statele Unite. Este vorba despre momentul în care Putin a fost chestionat despre jurnalistul american Evan Gershkovich, corespondent al Wall Street Journal, care a fost arestat în Rusia. Dar chiar și în acest caz, Carlson nu îl contrazice pe Putin, ci, mai de grabă pare că se roagă de Putin să îl „grațieze” pe american.

Tucker Carlson despre Evan Gershkovici: „Deci, în mod obișnuit, vreau să spun că aceste lucruri se întâmplă, evident, de secole. O țară prinde un alt spion în interiorul granițelor sale. Îl schimbă pe acesta cu unul dintre agenții săi de informații din altă țară. Nu e treaba mea, dar ceea ce face ca acest caz să fie diferit este că în cazul de față nu este vorba despre un spion. E doar un puști, și poate că a încălcat legea voastră într-un fel, dar e un copil. Nu este un super spion și toată lumea știe asta. (…) Poate că e corect să ceri pe altcineva în schimbul lui,  pentru a-l lăsa să plece”.

În alte părți ale conversației, Carlson, fie îi predă pur și simplu microfonul lui Putin, fie se face în mod deschis ecoul tezelor Kremlinului. Este cazul subiectelor legate de „marionetele ucrainene” sau despre „lipsa de voință” a Ucrainei de a se angaja în negocieri.”

Tucker Carlson despre negocieri: „Credeți că Zelenskyi are libertatea de a negocia o soluție la acest conflict?”.

Tucker Carlson despre „eșecul negocierilor”: „Ați spus deja corect, Ucraina a fost împiedicată să negocieze un acord de pace de către fostul prim-ministru britanic, care a acționat în numele administrației Biden. Deci, bineînțeles vorbim despre un satelit. Țările mari controlează țările mici. Asta nu este ceva nou. Și de aceea am întrebat dacă nu cumva să tratăm direct cu administrația Biden. Administrația Biden, care ia aceste decizii, nu cu președintele Zelenski al Ucrainei”.

Dezechilibru, părtinire, lipsă de credibilitate – acestea sunt standardele „jurnalismului onest”, potrivit lui Tucker Carlson. Asta, în timp ce standardele lui Putin au devenit istorie rusă (sau sovietică?), spun analiștii fact-checking.

„Un mic background istoric”

În cadrul interviului, Vladimir Putin a vorbit mult despre istorie. El a început imediat cu minciuni – promițând că va face o scurtă prezentare istorică „timp de 30 de secunde sau un minut”, dar în schimb a manipulat istoria timp de aproape 30 de minute, scrie Vox Ukraine, care adaugă faptul că, totuși, „cunoștințele” istorice ale liderului rus s-au dovedit a fi îndoielnice. De exemplu, a decis să spună povestea nașterii și botezului Rusiei sub Volodimir cel Mare, sugerând că acesta a marcat începutul consolidării statului rus.

Vladimir Putin despre botezul Rusiei: „Următoarea dată, foarte semnificativă în istoria Rusiei, a fost 988. Aceasta a fost practic botezul lui Rusiei, când prințul Vladimir, strănepotul lui Rurik, a botezat Rusia și a adoptat ortodoxia, sau creștinismul oriental. Din acest moment, statul rus centralizat a început să se consolideze. De ce? Din cauza unui teritoriu unic, a legăturilor economice integrate și a faptului că vorbeau aceeași limbă (…) Statul centralizat rus a început să prindă contur”.

Potrivit analiștilor citați, Moscova a denaturat mult timp istoria botezului Rusiei. Au introdus o sărbătoare în cinstea botezului (după ce acesta s-a petrecut în Ucraina), au ridicat un monument în cinstea lui Volodimir cel Mare lângă Kremlin. La aniversarea botezului, în 2013, a fost organizată o slujbă în Kiev care a fost condusă de Patriarhul Kiril al Moscovei.

Manipulările istorice ale lui Putin

De asemenea, Putin manipulează în mod constant termenii „Rus” și „pământuri rusești”, care au fost folosiți în legătură cu teritoriile care fac parte din Ucraina modernă.

Rusia încearcă în mod constant să se portretizeze ca succesoare a Rusiei Kievene, dar nu are nicio legătură cu aceasta.

Acest lucru s-a întâmplat după redenumirea țaratului Moscovei în Imperiul Rus. Așa a apărut sarcina de a justifica succesiunea numelui „rus” de la prințul Rus.

Prima care a făcut acest lucru a fost Ecaterina a II-a. Sub conducerea ei căreia a fost efectuată o revizuire a tuturor surselor istorice, care au fost rescrise sau distruse. În acest fel, Rusia și-a „confirmat” dreptul la statutul politic și moștenirea culturală și politică a Rusiei Kievene. Asta printr-o denaturare în mod esențial istoriei.

Citește și: Disecția unui interviu. NY Times: Trump, Putin, Carlson și schimbarea șocantă din politica americană

De asemenea, Putin nu uită nici de revolta condusă de Bogdan Hmelnitski dintre anii 1648-1657. Aici el povestește cum Varșovia l-a refuzat pe Hmelnitski, iar acesta ar fi trebuit să apeleze la

Moscova, care l-a și primit în Consiliul de la Pereiaslav în 1654.

„Și în 1654, chiar puțin mai devreme, oamenii care controlau autoritatea asupra acestor teritorii rusești, s-au adresat Varșoviei, repet, cerând ca drepturile lor să fie respectate și să le trimită conducători de origine rusă și de credință ortodoxă. Când Varșovia nu le-a răspuns și, de fapt, le-a respins cererile, s-au adresat Moscovei. Astfel că Moscova i-a acceptat”, scrie Vladimir Putin.

În primul rând, armata cazacilor zaporojeni și Comunitatea polono-lituaniană se aflau în conflict la acea vreme, așa că nu este clar cum și de la cine a cerut Hmelnitski întăriri de la Varșovia.

În al doilea rând, informațiile despre depunerea jurământului unui număr mare de persoane (peste 100.000) în delegația de la Moscova sunt cunoscute doar din surse rusești. În plus, articolele acordului de după Consiliul de la Pereiaslav din 1654 nu au fost ratificate de către

Consiliul Cazacilor.

Mai mult, acordul nu a fost susținut de Bratslav, de regimentele Poltava și Uman, de regimentele Zaporojian Sich, de clerul condus de episcopul Silvester Kosiv și de o parte semnificativă a conducerii cazacilor, inclusiv de Ivan Bohun, Petro Doroșenko și Ivan Sirko.

Bogdan Hmelnitski însuși nu a plănuit niciodată să se unească cu poporul „frățesc” rus. O astfel de uniune nu ar fi fost neobișnuită la acea vreme pentru că, în timpul semnării acordului, Hmelnitski a căutat un protectorat militar-politic asupra Hatmanatului.

Cu toate acestea, el nu a avut niciodată intenția de a să transfere pământurile ucrainene aflate sub dominația țaristă. Vasil Pavlov, un cercetător la Institutul Ucrainean al Memoriei Naționale, spune că autonomia statului cazac (drepturile și libertățile cazacilor) a fost păstrată în tratatul semnat.

Astfel, cel puțin până la anii 1750, a existat o graniță de stat între armata Zaporojiană și statul moscovit (mai târziu, Imperiul Rus), cu un birou vamal care funcționa la graniță.

În plus, după semnarea acordului, cazacii au primit o garanție țaristă pentru păstrarea drepturilor de stat ale Hatmanatului, pe care partea rusă le-a încălcat în curând. Așa că semnarea altor acorduri a dus la o reducere semnificativă a autonomiei cazacilor.

Minciunile despre crearea Ucrainei

Vladimir Putin despre „crearea” Ucrainei: „În 1922, când se înființa URSS, bolșevicii au început să construiască URSS-ul și au creat Ucraina sovietică, care nu existase niciodată înainte… Deci, în acest sens, noi avem toate motivele să afirmăm că Ucraina este un stat artificial care a fost modelat la inițiativa și voința lui Stalin”

De asemenea, președintele Rusiei a reamintit și narațiunea sa preferată, potrivit căreia Ucraina ar fi fost un stat creat în mod artificial de către comuniști. Cu toate acestea, dacă de obicei Putin spunea că Vladimir Lenin a fost „creatorul” Ucrainei, acum liderul Rusiei a transferat acest „titlu de glorie” lui Stalin.

Deși, în realitate, niciunul dintre „liderii proletariatului” nu are nimic de-a face cu crearea Ucrainei. Pentru că statalitatea ucraineană își are originile în secolul al IX-lea, în timpul formării Rusiei Kievene.

Moscova a fost fondată de  Iuri Dolgoruki abia în secolul al XII-lea. Prima mențiune scrisă a cuvântului „Ucraina” a apărut în 1187, în Cronica de la Kiev. Inițial, acest cuvânt ar fi putut fi folosit pentru desemna „ținutul de graniță” sau frontieră, dar mai târziu a dobândit sensul de „pământ” sau „stat”.

Ucraina a fost reprezentată și pe hărți. De exemplu, în 1648, inginerul militar francez Guillaume Le Vasseur de Beauplan a întocmit „Harta generală a Ucrainei”, care înfățișa aproape toate teritoriile Ucrainei moderne, cu excepția graniței de sud-vest și a celei mai mari părți din Crimeea.

Pe o altă hartă creată de Guillaume Sanson în 1674, poate fi observată inscripția „Vkraine ou Pays des Cosaques” („Ucraina – țara cazacilor”).

„Harta generală a Ucrainei” de Beauplan, 1648. Sursă: Likbez

De-a lungul istoriei, Ucraina a existat sub diferite denumiri: Principatul Galiția-Volhiană, Statul Cazacilor, cu autonomie în cadrul Marelui Ducat al Poloniei-Lituaniei, statul ucrainean condus de Hatmanul Pavlo Skoropadski, Republica Populară Ucraineană și Republica Populară Ucraineană de Vest.

În 1921, forțele sovietice au învins armata Republicii Populare Ucrainene, distrugând statalitatea ucraineană și transformând Ucraina într-una dintre republicile din URSS.

Cu toate acestea, existența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene în cadrul URSS nu implică faptul că Ucraina, ca stat, a apărut în anii 1920, la cererea liderilor comuniști.

Ucraina are o istorie îndelungată, un aspect al acesteia fiind ocupația sovietică. În timpul celor 70 de ani de prezență a Ucrainei în Uniunea Sovietică, oficialii ruși au creat mai multe mituri despre istoria Ucrainei, pe care Rusia, în calitate de succesor al sovieticilor, continuă să le să susțină.

Aceste narațiuni, cum ar fi  ideea „națiunii unice” și a naționaliștilor ucraineni care ar fi colaborat cu naziștii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sunt subiecte ținute mereu în actualitate de oficialii ruși, care le repetă în aproape fiecare interviu.

Ei nu fac acest lucru întâmplător, deoarece, cu cât repeți mai des un fals, cu atât mai mare este șansa ca acesta să fie în cele din urmă reținut și acceptat ca adevăr. Miturile istorice sunt unul dintre subiectele preferate ale lui Putin.

„Ne-ați păcălit…”

Se pare că Vladimir Putin încă se agață de imaginea de acum 30 de ani și se simte jignit că ultimatumurile sale nu sunt luate în serios de către lume.

El spune că, în anii ’90,  Rusia a „îndrăznit” să dorească să intre în comunitatea occidentală și că  a fost înșelată atunci când i s-a promis că NATO nu se va apropia de granița sa.

Vladimir Putin despre extinderea NATO: „Ne-ați păcălit (nu mă refer la voi personal când spun „voi”, bineînțeles, mă refer la Statele Unite). Promisiunea a fost că NATO nu se va extinde spre est, dar s-a întâmplat de cinci ori. Au fost cinci valuri de extindere. Noi am tolerat toate acestea, am încercat să îi convingem. Le spuneam: << Vă rugăm, nu! Suntem la fel de burghezi acum ca și voi. Suntem o economie de piață și nu există puterea Partidului Comunist. Haideți să negociem.”

Să începem cu faptul că însuși Kremlinul a refuzat posibilitatea unei apropieri de Occident, asta poate atunci când a realizat că nu îndeplinea criteriile de aderare la NATO. Și vorbim aici, în principal, despre disponibilitatea de a sprijini securitatea în regiunea nord-atlantică, nu de a a o distruge.

Garanțiile privind limitele extinderii NATO sunt unul dintre principalele mituri pe care Putin le repetă în aproape fiecare mesaj. Acesta se referă la evenimentele din 1990, când ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov, ar fi primit asigurări că NATO nu se va extinde la est de Germania.

Cu toate acestea, Gorbaciov însuși a recunoscut în mod repetat că nu a cerut și nici nu a primit vreo promisiune privind extinderea ulterioară a NATO.

Citește și: Haw-Haw. Sau cum se alătură Tucker Carlson șirului lung de jurnaliști „idioți utili” care îi ajută pe tirani. Analiză Politico

Rusia încearcă, de asemenea, să argumenteze că dorința sa ca NATO să nu se extindă în estul Europei a fost legată de acordurile privind reunificarea Germaniei din 1990.

Dar, în realitate, oficialii occidentali s-au referit la amplasarea de trupe NATO pe teritoriul Germaniei de Est. Tratatul privind acordul final cu privire la Germania (1990) nu conține, de asemenea, niciun angajament din partea țărilor NATO privind obligația alianței de a nu se extinde în Europa de Est.

Ideea ca această problemă să fi fost discutată chiar înainte de prăbușirea blocului sovietic este absurdă. De ce? Deoarece NATO nu avea atunci nicio obligație legală față de Rusia în ceea ce privește expansiunea în estul Europei, iar politica „ușilor deschise” a rămas neschimbată în toată această perioadă.

Ucraina, în calitate de stat suveran și independent, este un actor independent pe scena internațională și are dreptul de a-și alege propria cale de politică externă, fără alte directive. Cu toate acestea, Kremlinul refuză categoric să accepte faptul că drumul Ucrainei poate fi diferit de cel al Rusiei.

Minciunile despre extinderea NATO în Europa de Est

Vladimir Putin despre extinderea NATO: „Iar în timpul alegerilor dintr-o Ucraină deja independentă și suverană, care și-a câștigat independența ca urmare a Declarației de Independență, și… apropo, se spune că Ucraina este un stat neutru, dar în 2008, brusc, ușile și porțile NATO au fost deschise acesteia. Oh, haideți să fim serioși! Nu așa am convenit”.

Și cum „fratele mai mic” ar fi fost incapabil să îndrăznească o astfel de trădare flagrantă în mod independent, a trebuit să fie găsit un alt vinovat. Și a fost găsit. Rapid! În mod previzibil, este vorba despre Statele Unite.

Vladimir Putin despre Revoluția Demnității: „CIA și-a făcut treaba pentru a finaliza lovitura de stat. Cred că unul dintre secretarii de stat adjuncți a spus că a costat o sumă mare de bani, aproape 5 miliarde [de dolari]. Dar greșeala politică a fost colosală! De ce ar fi trebuit să facă asta? Toate acestea ar fi putut fi făcute în mod legal, fără victime, fără acțiune militară, fără a pierde Crimeea. Nu ne-am fi gândit niciodată să ridicăm un deget, dacă nu ar fi fost evoluțiile sângeroase din Maidan (n.r. – piața centrală din Kiev unde revoluționarii ucraineni au reușit să-l alunge de la putere pe Viktor Ianukovici, fostul președinte susținut de Moscova și fugit atunci din țară).”

Rusia a decis războiul indiferent de rezultatele Revoluției Demnității. De exemplu, operațiunea de anexare a Crimeei a început la 20 februarie 2014, cu doar câteva zile înainte de fuga lui Ianukovici.

Kremlinul aștepta doar un motiv pentru a ataca Ucraina. Și înainte de 2014 Rusia a încercat să acapareze teritoriul ucrainean. Pot fi aminte încercările de capturare a insulei Tuzla din strâmtoarea Kerch din 2003 și sprijinul acordat separatiștilor pro-ruși din Crimeea în anii 1990.

În ceea ce privește finanțarea, în 2014, secretarul de stat adjunct al SUA pentru Afaceri Europene și Eurasiatice, Victoria Nuland, a confirmat că Statele Unite au ajutat în mod regulat Ucraina în urmărirea unor reforme-cheie, iar această asistență costase, din 1991 și până în 2014, aproximativ 5 miliarde de dolari. Cu toate acestea, sprijinirea reformelor nu implică în niciun caz o încercare de a organiza o „lovitură de stat”, ci ajutor pentru consolidarea instuțiilor democratice, fie că e vorba de administrație, justiție, armată, poliție, sistem sanitar sau educațional.

Mai mult, proiecte similare au fost realizate de partea americană și în ceea ce privește Rusia, iar valoarea totală a finanțării acestora a fost de 18 miliarde de dolari începând cu același an 1991.

Cu toate acestea, Putin nu a menționat această cifră în interviu cu Tucker Carlson. Ar fi fost incomodă.

Pretinsa „asuprire” a rușilor în Ucraina

În schimb, el a reamintit vechea narațiune despre „asuprirea” rușilor din Ucraina. El spune că ucrainenii au adoptat în mod deliberat o lege care îi privează pe ruși de statutul de „națiune titulară”. Încă o dată, el a justificat invazia armatei sale în Ucraina prin aceasta.

Vladimir Putin cu privire la legea privind popoarele indigene din Ucraina: „Ucraina a anunțat că rușii nu sunt (a fost adoptată o lege) o națiune titulară. Asta în timp ce a adoptat legi care limitează drepturile naționalităților non-titulare din Ucraina. Ucraina, după ce a primit toate aceste teritorii din sud-estul țării ca un cadou din partea poporului rus, a anunțat brusc că rușii erau o naționalitate netitulară pe acest teritoriu. Este normal? Toate acestea puse cap la cap au dus la decizia de a pune capăt războiului pe care neonaziștii l-au început în Ucraina în 2014.”

Mitul națiunii „titulare” se referă la propaganda lui Putin despre Rusia, presupusă a fi „fondator” al Ucrainei. În realitate, ucrainenii sunt națiunea titulară, ceea ce înseamnă că ei sunt cei care au format statul Ucraina, nu rușii.

În iulie 2021, legea „cu privire la popoarele indigene din Ucraina” a intrat în vigoare. Cu toate acestea, Putin a denaturat legea și a spus că rușii fac parte dintre popoarele indigene. Deși popoarele indigene sunt comunități etnice autohtone formate pe teritoriul Ucrainei, acestea au propria limbă și cultură și constituie minorități etnice în rândul populației. În plus, ele nu trebuie să aibă o formațiune statală proprie în afara Ucrainei.

Printre popoarele autohtone se numără cele care s-au format în Crimeea – tătarii crimeeni și karatiții. Cu toate acestea, rușii nu se încadrează în această definiție. Ei sunt doar o minoritate etnică, așa cum au și propriul stat format în afara teritoriului Ucrainei.

Narațiunea despre „opresiunea” rușilor este, de asemenea, falsă. Constituția Ucrainei garantează egalitatea tuturor cetățenilor și dezvoltarea tuturor minorităților etnice din țară, inclusiv a rușilor.

„Noi nu am refuzat niciodată negocierile”

Bineînțeles, nu a lipsit obișnuitul discurs cu Ucraina care nu vrea să discute, în timp ce Rusia este pregătită pentru negocieri. Cu toate acestea, pe înțelesul lui Vladimir Putin, „negocieri” înseamnă capitularea Ucrainei.

Vladimir Putin despre „interzicerea” negocierilor: „Se poate reveni la asta sau nu? Întrebarea este: vor ei sau nu? Mai departe, președintele Ucrainei a emis un decret care interzice negocierile cu noi. Să anuleze acel decret și asta este tot. Noi nu am refuzat niciodată negocierile, într-adevăr. Am auzit tot timpul: este Rusia pregătită? Da, nu am refuzat! Ei au fost cei care au refuzat în mod public. Ei bine, să își anuleze decretul și să intre în negocieri. Noi nu am refuzat niciodată.”

De fapt, Ucraina a pregătit de mult timp o formulă al cărei scop final este de să invite Rusia la negocieri în condițiile Ucrainei. Președintele Zelenski a propus-o în septembrie 2022, la sesiunea Adunării Generale a ONU.

Până la sfârșitul lunii decembrie 2023, aceasta era susținută de peste 80 de țări din întreaga lume. Propunerile Ucrainei includ: securitatea radiologică, nucleară, alimentară și energetică; eliberarea tuturor prizonierilor de război și a deportaților; punerea în aplicare a Cartei ONU și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei; retragerea trupelor rusești și încetarea ostilităților; depășirea consecințelor ecocidului (genocid ecologic); prevenirea unei viitoare escaladări și confirmarea sfârșitului războiului.

Rusia a respins acest plan deoarece presupune punerea în aplicare efectivă a acordurilor la care s-a ajuns în cadrul negocierilor.

Din 2014 până în 2022, Ucraina a desfășurat aproximativ 200 de runde de negocieri cu Rusia, însoțite de o serie de acorduri de încetare a focului. Toate acestea au fost încălcate și nu au împiedicat Rusia să lanseze o invazie la scară largă pe 24 februarie 2022.

Vladimir Putin despre „eșecul negocierilor”: „Am negociat cu Ucraina la Istanbul. Am fost de acord. În plus, liderul ucrainean al grupului de negociere, Arakhamia este numele său de familie, cred că încă mai conduce fracțiunea partidului de guvernământ din Rada. El conduce în continuare fracțiunea prezidențială din Rada, parlamentul țării. Este încă acolo. Și-a pus chiar și semnătura preliminară pe documentul despre care vă vorbesc. Dar apoi a declarat public în fața întregii lumi: <<Eram gata să semnăm acest document, dar Boris Johnson, pe atunci prim-ministru al Marii Britanii, a venit și ne-a descurajat să nu facem acest lucru, spunând că este mai bine să ne luptăm cu Rusia. Ei ar fi dat tot ce era necesar pentru ca noi să returnăm ceea ce s-a pierdut în timpul confruntărilor cu Rusia. Iar noi am fost de acord cu această propunere>>. Uite, declarația lui a fost publicată”.

Pentru prima dată, cuvintele care ar fi fost rostite de David Arakhamia au fost citate de către reprezentantul MAE rus, Maria Zaharova. Cu toate acestea, atât ea, cât și Putin au scos citatul din context pentru a sublinia că Ucraina este „controlată” de Occident sau de Statele Unite.

Într-un interviu, Arakhamia a explicat că, în timpul întâlnirii de la Istanbul, delegația rusă a insistat asupra semnării unui document în baza căruia Ucraina ar fi renunțat la intențiile de a adera la NATO.

În plus, Ucraina urma să se angajeze să mențină un statut neutru și să își limiteze forțele militare.

Cu toate acestea, Kievul nu a fost de acord cu acordul în condițiile Rusiei, ceea ce ar fi însemnat pierderea suveranității ucrainene. Potrivit lui Arakhamia, țările occidentale nu au intervenit în procesul de negociere de la Istanbul.

Premierul britanic Boris Johnson a explicat ulterior că a fost „puțin îngrijorat în acel stadiu” de după negocierile de la Istanbul cu privire la un posibil acord între Ucraina și Rusia. Cu toate acestea, el a subliniat că Regatul Unit va sprijini Ucraina în orice caz.

Johnson a catalogat „interdicția” sa ca Ucraina să semneze un „acord de pace” cu Rusia drept propagandă rusă. Este important de menționat că aceste discuții au fost doar pentru pregătirea documentelor pe care Zelenski și Putin le puteau semna după ce ar fi purtat negocieri la nivel înalt.

Unele chestiuni, cum ar fi statutul regiunilor ocupate Crimeea și Donbas, fuseseră, de exemplu, lăsate exclusiv pentru discuții între liderii celor două țări. Cu alte cuvinte, rezolvarea directă a problemelor de război și pace nu a fost discutată deloc, ci doar pregătirea unor posibile negocieri.

În plus, negocierile erau imposibile din cauza crimelor de război rusești din regiunea Kievului, care au devenit cunoscute la începutul lunii aprilie 2022. De la începutul invaziei pe scară largă,

Procuratura Generală ucraineană a documentat peste 124.500 de crime comise de militari ruși.

În loc de concluzii

Lista miturilor din jurul Ucrainei nu s-a schimbat semnificativ în discursurile lui Putin din ultimii 10 ani, scrie Vox Ukraine care adaugă că, în mod similar, retorica „independentului” Tucker Carlson se aliniază foarte bine cu cea din emisiunile lui Solovyov și Skabeeva.

Iar aceasta este una dintre particularitățile propagandei: nu trebuie să fie prea complexă sau originală pentru a influența oamenii.

Este suficient ca ea să fie repetată. Cu cât mai des, mai persistent și mai intens sunt vânturate aceleași idei, cu atât mai bine sunt înrădăcinate în conștiințele oamenilor.

Acest lucru are un nume: efectul iluziei adevărului sau efectul de repetiție. Oamenii sunt înclinați să perceapă informația ca fiind adevărată dacă au auzit-o de mai multe ori. Asta chiar dacă afirmația în sine este puțin probabilă sau a fost deja contrazisă, conchid analiștii de fact-checking care au analizat interviul lui de Tucker Carlson lui Putin.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite