Ministrul Sănătății, la TVR Info: Puţine şcoli au cursuri de educaţie pentru sănătate. În privința testării consumului de droguri în școli, este o temă lansată de cineva care nu se pricepe. Nu transformi testarea într-un element de coerciție

„Acest program l-am lansat personal în 2002, se numea ‘educaţie pentru sănătate în şcoala românească’. El a fost făcut în parteneriat cu Ambasada Statelor Unite şi urma ca în anii următori (…) el să devină dintr-o disciplină curriculară opţională o disciplină permanentă. Din păcate nu s-a întâmplat aşa. Circa 5% dintre părinţi îşi înscriu copiii la aceste cursuri de educaţie pentru sănătate. Sunt şi puţine şcolile care o fac, insuficiente”, a declarat Rafila, miercuri, la TVR Info.

Demnitarul a menţionat, însă, că a avut discuţii cu ministrul Educaţiei, Ligia Deca, dar şi cu reprezentanţii organizaţiei Salvaţi Copiii, pentru a demara un proces de instruire a profesorilor care să poată preda această disciplină.

Alexandru Rafila a explicat că educaţia pentru sănătate ar trebui să îi înveţe pe copii, printre altele, noţiuni de igienă, deprinderi nutriţionale, dar şi mijloace de a lupta împotriva adicţiilor.

„Discutăm despre deprinderile igienice, deprinderile nutriţionale, cum trebuie să te mişti, cât trebuie să te mişti, cum să lupţi împotriva adicţiei şi consumului de droguri (…), cum să nu ajungi în situaţia încât să apară sarcini la o vârstă nefirească pentru o fată”, a adăugat ministrul Sănătăţii.

El a amintit că în urmă cu un an a semnat un parteneriat şi cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru a obţine colaborarea şi sprijinul acestei instituţii astfel încât educaţia pentru sănătate „să se poată face cu adevărat în şcoli şi să fie îmbrăţişată, şi nu evitată, de către părinţi”.

În privința drogurilor și a testării consumului în școli, Rafila a spus: Nu sunt adeptul testării în școli, Este o temă lansată de cineva care nu se pricepe. Dacă sunt familii în care există astfel de probleme să avem centre care să le ofere consiliere psihologică lor si părinților  și în care să nu existe discriminare și stigmatizare. Nu transformi testarea într-un element de coerciție ci trebuie să vorbim despre un bolnav,  iar el trebuie tratat ca atare, trebuie să existe înțelegere și empatie.