”Este de bun simț”, a declarat Julio Díaz Jiménez, profesor de investigații la institutul de sănătate Carlos III din Madrid. ”Un val de căldură nu este la fel atunci când te afli într-o cameră comună cu alte trei persoane și fără aer condiționat, ca atunci când te afli într-o vilă cu acces la o piscină și aer condiționat.”
Díaz Jiménez face parte dintr-un grup de cercetători care au explorat modul în care căldura extremă a afectat 17 districte din Madrid. Lucrarea lor, publicată în 2020, a constatat că valurile de căldură au avut un impact asupra mortalității în doar trei districte – cele în care veniturile gospodăriilor erau sub medie.
Ei au continuat cu o analiză similară privind comunitățile din întreaga Spanie. ”Și am văzut același lucru”, a spus el. ”Când vine vorba de căldură și vulnerabilitate, factorul cheie este nivelul veniturilor”.
Persoanele cu venituri mai mici au adesea dificultăți în a avea acces la locuințe de calitate, multe dintre ele locuind în case supraaglomerate, slab ventilate, care nu oferă prea mult răgaz în fața căldurii. Unii se luptă să aibă acces la asistență medicală adecvată, ceea ce îi face mai predispuși să sufere de afecțiuni care ar putea fi exacerbate de căldura extremă, în timp ce alții lucrează în sectoare precum agricultura și construcțiile, unde sunt expuși în mod regulat la temperaturi ridicate.
Chiar și atunci când există aer condiționat, este mai puțin probabil ca persoanele cu venituri mici să își poată permite să îl folosească. La începutul acestui an, Save the Children a avertizat că unul din trei copii din Spania nu poate să se răcorească acasă. Organizația a afirmat că acest lucru ar putea avea o influență „extrem de dăunătoare” asupra sănătății mentale și fizice a peste 2 milioane de copii.
Legătura dintre stresul termic și sărăcie a fost mult timp un subiect de discuție peste Atlantic, accentuată de constatări precum o investigație comună din 2019 a National Public Radio și a Universității din Maryland, care a documentat modul în care cartierele cu venituri mici din SUA erau mai susceptibile de a fi mai calde decât omologii lor mai bogați.
Dar în Europa – un continent care se încălzește într-un ritm mult mai rapid decât alte părți ale lumii – discuția a demarat lent, a declarat Yamina Saheb, unul dintre autorii principali ai raportului IPCC privind atenuarea schimbărilor climatice.
Ea a menționat o cercetare publicată în această lună, care a arătat că vremea caldă provocată de poluarea cu carbon a ucis aproape 50 000 de persoane în Europa anul trecut. „Trebuie să tragem un semnal de alarmă că acest lucru este extrem de urgent”, a declarat Saheb, care este, de asemenea, lector la Sciences Po din Paris. ”Trebuie să decidem că aceasta este ultima dată când vor muri oameni din cauza căldurii în țările europene.”
În ultimii ani, valurile de căldură de pe continent au devenit mai fierbinți, mai lungi și mai frecvente, 2023 fiind cel mai fierbinte an înregistrat vreodată. Oamenii de știință se așteaptă ca 2024 să îi ia în curând locul.
”Încălzirea globală ucide oameni”, a spus Saheb. ”Întrebarea pe care mi-o pun este de câți oameni va fi nevoie pentru ca factorii de decizie politică, avocații și experții noștri să realizeze că sărăcia energetică pe timp de vară este o problemă majoră?”
De ani de zile, Saheb face presiuni asupra factorilor de decizie politică pentru a recunoaște accesul la răcoare ca fiind un drept, o măsură care ar contrasta cu statutul său actual de bun de consum. „Pentru că atunci când ești un consumator, este legat de venitul tău”, a spus ea. „Și acest lucru este ceea ce crește inegalitățile”.
Veniturile mai mici înseamnă, de asemenea, că oamenii au mai puțin cuvânt de spus în ceea ce privește zonele în care trăiesc, ceea ce îi face mai predispuși să trăiască în zone dominate de asfalt, cu mai puțini copaci și spații verzi, a declarat Alby Duarte Rocha, cercetător la Universitatea Tehnică din Berlin.
Duarte Rocha a făcut recent parte dintr-o echipă de cercetători care a analizat 14 zone urbane importante din Europa. Aceștia au descoperit o asociere constantă, care s-a menținut de la Berlin la Budapesta, în care locuitorii cu venituri mici au avut mai multe dificultăți în a accesa spațiile verzi capabile să răcorească în mod natural căldura orașului. În schimb, cei cu venituri mai mari aveau un acces peste medie la aceste spații.
O parte din acest lucru ar putea fi explicat prin „gentrificarea verde”, a declarat Duarte Rocha, în care zonele cu mai multă vegetație sunt mai solicitate decât cele dens populate și întinse cu beton. Cu toate acestea, rezultatul este că cei cu venituri mai mici sunt adesea alungați din cele mai răcoroase zone ale orașului.
El a făcut apel la factorii de decizie politică și la politicieni să considere răcoarea drept un serviciu care trebuie furnizat, asemănător transportului în comun sau curățeniei stradale, cu măsuri care să meargă de la plantarea de copaci la instalarea de fațade ecologice ale clădirilor, cu accent pe zonele care sunt lipsite de aceste spații.
Acesta ar fi un mic pas spre corectarea „epitomului nedreptății de mediu”, a spus el. „Trebuie să ne întrebăm de ce grupurile de persoane care sunt cel mai puțin responsabile pentru schimbările climatice sunt adesea cele mai afectate de impactul acestora”.
Urmărește-ne pe Google News
