Handicapul bolii, ignorat de statul român. Povestea unei paciente care a rămas doar cu un venit de 80 de lei pe lună

Românii bolnavi de cancer, tot mai mulţi de la an la an, sunt loviţi nu doar de boală. În lupta pentru viaţă apar tot felul de piedici şi îndură uneori umilinţe care-i pot doborî. Mulţi îşi pierd părţi din trup, dar nu primesc certificat de handicap decât pentru perioade scurte de timp. Iar dacă nu au alte surse de venit, depind uneori de sensibilitatea oamenilor ca să poată face terapii esenţiale, gratuite doar pe hârtie. Atenţie, urmează imagini şi informaţii care vă pot afecta emoţional! Şi povestea unei bolnave care a rămas doar cu un venit de 80 de lei pe lună.

Vă rog să mă credeţi că plâng aproape zilnic când văd amputaţia.

Dna Cocea şi-a pierdut un sân de la cancer şi nu mai poate munci din cauza complicaţiilor. Până va primi pensia de invaliditate, are doar un venit modic, în baza certificatului de handicap mediu, primit doar pentru un an. Aşa e legea.

Simona Elena Cocea, pacientă cu mastectomie după cancer mamar şi limfedem: Oare de ce nu se dă permanent şi peste câteva luni trebuie să merg din nou, cu o groază de analize? Trebuie să fac iarăşi eco Doppler pe vene care costă 370 de lei. Singurul meu venit este de 80 lei de la handicap mediu. Din cauza citostaticelor, vederea mea a scăzut, acuitatea mea vizuală a ajuns la 60 la sută. Am făcut şi cataractă. Trebuie să mă operez de ochi, trebuie să-mi plătesc cristalinul.

Cezar Irimia, preşedinte, Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer: Au spus: doar cei cu metastaze pot fi încadraţi într-un grad oarecare de handicap. Aţi dat acel pacient fără picior care era chemat să i se prelungească termenul de pensionare, ca şi cum i-ar fi crescut piciorul. Aşa şi cu doamnele cu mastectomie. Gradul de handicap aici ar trebui să fie pe viaţă.

Aproape 13 mii de românce sunt diagnosticate în fiecare an cu cancer la sân, cel mai frecvent la femei. Dacă nu fac reconstrucţie mamară, au nevoie de proteze externe. Au nevoie şi de drenaj limfatic şi mănuşi compresive. Dar unele drepturi sunt doar pe hârtie.

Simona Elena Cocea, pacientă cu mastectomie după cancer mamar şi limfedem: Nu sunt clinici în Bucureşti care să facă drenaj limfatic la pacientele cu cancer de sân cu bilet de trimitere. Nu mi se pare normal să-mi deconteze un sutien la doi ani, când deja într-un an am stricat trei sutiene. Au început deja să mă strângă hainele pe mână. Această mănuşă, pentru care statul decontează 100 de lei, deja s-a stricat. Trebuie să cumpăr alta. Nu cer nimic la nimeni.

Lupta cu lipsurile începe chiar de când medicii te îndrumă spre screening.

Dr. Daciana Toma, medic de familie, vicepreşedintă Societatea Naţională de Medicina Familiei: Din nefericire, eu, în clipa asta, nu ştiu, dând recomandare către eco mamar şi mamografie, cine o face decontată.

Prin lege au fost introduse multe drepturi, dar nu toţi le respectă. E nevoie de o finanţare mai mare pentru investigaţii şi tratamente noi.

Răzvan Mihai Prisada, preşedinte, Agenţia Naţională a Medicamentului: Câte din cele autorizate în UE ajung in România: una din două.

Peste o sută de mii de români sunt depistaţi cu cancer, anual. Iar România e fruntaşă în Europa, cu peste 56 de mii de decese. Multe însă ar putea fi prevenite.