Regizorul Cristian Mungiu a obținut al doilea premiu Palme d’Or din carieră pentru pelicula „Fjord” care tratează subiectul sensibil al diferențelor şi tradițiilor cu accent pe polarizarea unei mici comunități dintr-un sat norvegian. În centrul atenției, o familie mixtă, româno-norvegiană cu cinci copii.
La cea de-a 79-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, unde puține filme au stârnit vâlvă, „Fjord” a fost foarte apreciat pentru povestea captivantă despre ceea ce Mungiu a numit „fundamentalismul de stânga”.
În rolul principal, actorul Sebastian Stan, care l-a însoțit pe scena pe Cristian Mungiu. Discursul câștigătorului, considerat foarte politic de presa franceză, a scos în evidență starea lumii în care trăim.
„Astăzi societatea este divizată. Este fragmentată. Este radicalizată”, a declarat Cristian Mungiu sâmbătă seară, în discursul său de acceptare a trofeului Palme d’Or.
Palme d’Or winner Cristian Mungiu on winning the top prize for ‘Fjord’ #Cannes pic.twitter.com/EtooZZ6KCq
— Deadline (@DEADLINE) May 23, 2026
Regizorul Cristian Mungiu a declarat că lungmetrajul este un „apel la empatie”. Cu toate acestea, filmul pe care regizorul român dorește să-l prezinte ca unul împotriva polarizării a divizat chiar și criticii.
„Savurez momentul. Lăsați-mă să mă bucur de asta”, a reacționat Cristian Mungiu după momentul anunțării câștigătorului.
„Prima dată este o surpriză. Apoi vine plăcerea. Ne amintim întotdeauna de a doua oară. Această seară va rămâne gravată în memoria mea. Acest premiu mă bucură, dar va trebui să așteptăm douăzeci de ani pentru a ști care au fost cele mai bune filme. Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le las copiilor noștri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucruri relevante, iar acestea sunt la îndemână. Ne-am asumat riscul de a ne ridica vocea. Ceea ce simt este radicalizarea și fracturarea societății. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de fundamentalism. Este un angajament în favoarea acelor valori pe care le invocăm foarte, foarte des, precum toleranța, incluziunea și empatia. Sunt cuvinte frumoase. Ne aflăm în Europa, suntem obișnuiți cu cuvintele frumoase, dar trebuie să le folosim mai des. Vă mulțumesc”, a subliniat regizorul român.
Mungiu devine al zecelea regizor care câștigă de două ori Palme d’Or. Filmul său „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, o dramă românească despre avort, a câștigat premiul în 2007, potrivit CBS.
Înainte de decernarea Palme d’Or, filmul „Fjord” a mai obținut câteva distincții. Este vorba despre Premiul François Chalais, creat ca un omagiu adus reporterului care a acoperit aproape 50 de ediții ale festivalului, Premiul Ecumenic al Festivalului, Premiul Federației Internaționale a Criticilor de Film pentru povestea emoționată din „Fjord” şi premiul Cetățeniei.
„Fjord” a fost unul dintre cele 22 de lungmetraje alese pentru ediția din acest an a Festivalului de la Cannes, ediție cu numărul 79.
Actrița Barbra Streisand a obținut Palme d’honneur pentru cariera sa bogată. Au fost multe premii la egalitate decernate de juriul din acest an. Este cazul premiilor pentru interpretare masculină, feminină și pentru regie.
Valeska Grisebach, regizoare germană: „Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc femeilor din orașul de frontieră și locuitorilor de acolo. Filmul abordează această narațiune puternică, de tip războinic, care ne înconjoară și în viața reală: cine e deasupra, cine e dedesubt, cine câștigă, cine pierde.”
Emmanuel Marre, scenarist francez: „Am încercat să ne întrebăm cum se manifestă violența, nevoia de a domină, nevoia de a ne liniști pe noi înșine prin excluderea celorlalți.”
Câștigarea premiului de către „Fjord” prelungește una dintre cele mai extraordinare serii ale filmului. Neon, casa de producție de nișă, a obținut acum șapte Palme d’Or la rând.
Fjord se adaugă la această serie fără precedent, care include câștigătorul de anul trecut, „It Was Just an Accident” al lui Jafar Panahi, și câștigătorul din 2024, „Anora”. Acesta din urmă a câștigat ulterior premiul Oscar pentru cel mai bun film.
Cristian Mungiu își plasează povestea în Norvegia, unde un cuplu evanghelic foarte credincios româno-norvegian (interpretat de Sebastian Stan și Renate Reinsve) se stabilește împreună cu cei cinci copii ai săi și pare, la început, că se integrează fără probleme într-o societate care își proclamă toleranța și respectul față de minorități.
Însă totul se schimbă brusc atunci când apar suspiciuni de violență domestică împotriva copiilor. Autoritățile norvegiene încep să-i privească cu ochi critici pe cei doi soți, pun la îndoială educația lor strictă, care exclude utilizarea platformei video YouTube și a smartphone-urilor, și le critică credința religioasă.
Tensiunea crește până când se declanșează o procedură de plasament care îi vizează pe copii, inclusiv pe cel mai mic dintre frați, un nou-născut care era încă alăptat de mama sa.
‘Fjord’ este un film despre dificultatea de a înțelege pe cineva care gândește altfel, o poveste despre polarizare, despre incapacitatea de a dialoga, despre lucrurile care îi despart pe oameni și cele care încă îi mai țin împreună.
Critici precum cei de la BBC sau IonCinema descriu parcursul familiei Gheorghiu prin sistemul norvegian de protecție a copilului ca pe un labirint birocratic aproape kafkian, în timp ce Mungiu vorbește despre „presiunea corectitudinii politice”, despre faptul că sistemele instituționale pot fi „abuzive” sau că „standardele devin absolute”, potrivit Informat.ro.
BBC Culture, prin Nicholas Barber, îl descrie ca fiind unul dintre cele mai dezbătute filme ale ediției, cu recenzii care variază de la o stea la patru stele în grila Screen – „un film care nu este neapărat demn de Palme d’Or, dar care provoacă discuții și schimbări de simpatie pe parcurs”.
The Guardian, prin Peter Bradshaw, vorbește despre „un film neconvingător, insuficient”, care „nu mai atinge complexitatea și revelațiile” cu care Mungiu a obișnuit publicul și critică finalul „banal, lipsit de suspans”.
La polul opus, The Film Stage vorbește despre „o prezentare triumfătoare, opulentă” și un final care „te dă pe spate”, numind filmul „copleșitor” și plasându-l clar pe lista favoritelor din competiție.
BBC remarcă faptul că „Fjord” este un film neobișnuit pentru cinematografia de festival, întrucât privește cu scepticism personajele liberale și manifestă empatie față de un cuplu creștin conservator, ceea ce contribuie în mod direct la polarizarea reacțiilor. Barber subliniază că Mungiu „o favorizează în mod clar familia Gheorghiu” și că sistemul norvegian de protecție a copilului este prezentat ca „un purgatoriu birocratic lent și lipsit de empatie”, condus de avocați „insuportabil de condescendenți”.
Grand Prix a fost acordat filmului „Minotaur”, un thriller de familie regizat de Andrey Zvyagintsev, cu acțiunea situată pe fundalul războiului dintre Rusia și Ucraina. Inspirat vag din filmul lui Claude Chabrol din 1969, „Soția infidelă”, „Minotaur” prezintă povestea unui om de afaceri rus care bănuiește că soția sa îi este infidelă. În același timp, el are sarcina de a recruta 150 dintre angajații săi pentru mașina de război a lui Vladimir Putin.
În timpul discursului său de acceptare, Zvyagintsev a făcut un apel către președintele Vladimir Putin să pună capăt invaziei Ucrainei.
„Milioane de oameni de ambele părți ale liniei de contact visează acum la un singur lucru: ca masacrele să înceteze în sfârșit”, a spus el. „Și singura persoană care poate pune capăt acestei mașini de tocat este dumneavoastră… opriți acest carnagiu, întreaga lume așteaptă acest lucru”, potrivit France24.
Două filme au câștigat premiul pentru cel mai bun regizor: cineastul polonez Pawel Pawlikowski, pentru drama sa postbelică „Fatherland”; și duo-ul creativ spaniol Javier Ambrossi și Javier Calvo pentru „The Black Ball”, o epopee queer care traversează generații.
Virginie Efira și Tao Okamoto, cele două vedete ale filmului „All of a Sudden” al lui Ryusuke Hamaguchi, au împărțit premiul pentru cea mai bună actriță. În acest dramă elegantă și plină de empatie, cele două interpretează rolul unor femei unite de prietenie datorită sentimentului lor comun de grijă față de ceilalți.
Juriul a împărțit, de asemenea, premiul pentru cel mai bun actor. Au fost aleși Emmanuel Macchia și Valentin Campagne, cele două vedete ale filmului „Coward”, drama lui Lukas Dhont despre tineri belgieni trimiși pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial.
Premiul pentru cel mai bun scenariu i-a fost acordat lui Emmanuel Marre pentru „Un om al vremii sale”, un film dramatic francez despre un colaborator nazist din Franța de la Vichy. Marre s-a inspirat din experiențele propriului străbunic.
Premiul juriului, sau locul al treilea, a revenit filmului „The Dreamed Adventure” al regizoarei germane Valeska Grisebach, un film polițist cu acțiunea într-un oraș de frontieră din Bulgaria.
Camera d’Or, premiul de la Cannes pentru cel mai bun debut, a fost acordat filmului dramatic post-genocid „Ben’Imana” al lui Marie Clémentine Dusabejambo, primul film rwandez selectat oficial la festival.
Câștigarea unui premiu la Cannes transformă de obicei carierele, modelează sezonul premiilor care urmează și consolidează statutul regizorilor în canon.
Exemple recente includ câștigătorul locului al doilea de anul trecut, „Sentimental Value”, cu Renate Reinsve în rolul principal, care a câștigat ulterior Oscarul pentru cel mai bun film internațional, precum și câștigătorul din 2024, „Anora”, care a continuat să domine Oscarurile cu cinci premii.
Urmărește-ne pe Google News
