EXCLUSIV Echipa Știrilor TVR, înapoi la Borodianka. Urmele violenței ucigașe a rușilor sunt și acum vizibile pe străzi, dar și pe chipurile oamenilor. Localnicii vor ca lumea întreagă să afle ce s-a întâmplat aici

Au trecut 10 luni de la prima vizită a echipei TVR la Borodianka, un orășel situat la nord-vest de Kiev.

Urmele violenței ucigașe a atacurilor de aviație sunt și acum vizibile pe străzi, dar și pe chipurile oamenilor.

Iana și-a pierdut ambii părinți sub dărâmăturile unui bloc lovit de bombe. Pe 2 martie, părinții ei și peste 35 de alte persoane au fost blocate în subsolul blocului care s-a prăbușit peste ei. Abia pe 18 aprilie trupurile au putut fi scoase la suprafață.

„Am știut că e vorba de ei când am găsit o haină de blană care știam că e a lor. (…) Noi veneam mereu să-i căutăm, iar pe tata l-a identificat un bărbat după inelul cu trident pe care-l avea pe deget, știa că e inelul lui, altfel erau de nerecunoscut.„

Natalia Timofeeva a suferit chiar ea sub dărâmături. Blocul în care locuia se afla la intrarea în oraș și a fost primul bombardat, în timp ce o coloana de sute de vehicule militare se aproia de Borodianka.

Opt dintre vecinii lor au murit în bombardamente.

Familia Nataliei a scăpat ca prin urechile acului.

Natalia Timofeeva, locuitoare din Borodianka: „Şi fiul meu a spus eu nu merg nicăieri, totul e în regulă, nu o să ni se întâmple nimic aici, acasă, eu am devenit isterică, nu credeam că suntem în siguranţă, l-am forţat să vină cu noi, eram ultimii care fugeam din subsol, deja tancurile treceau printre blocuri şi noi fugeam prin faţa lor, şi toţi ne-au spus apoi că am avut noroc, fiindcă ruşii de pe turele trăgeau pe stradă în oricine vedeau că fuge, trebuia să te opreşti şi să te arunci la pământ.„

Ca un simbol al suferinței întregii Ucraine, statuia poetului național Taras Şevcenko poartă urmele violenței. A rămas însă în picioare, deși clădirile din jur sunt puternic afectate.

Martor al atacului, Valentin Moiseenco nu a fugit de sub ploaia de bombe.

Valentin Moiseenco, îngrijitorul monumentului lui Taras Şevcenko: „Eu stăteam vizavi, am văzut cum două avioane Suhoi 25 au lansat bombele pe blocurile din jur, exact aici au căzut bombele. Apoi am văzut cum s-au apropiat de monumentul lui Şevcenko. Am văzut totul cu ochii mei.„

Rușii au ocupat Borodianka pe 25 februarie, iar pe 1 martie au început bombardamentele.

La sfârșitul lui martie, când s-au retras, 2.700 de case și apartamente erau distruse și 160 de oameni uciși.

Sub un singur bloc au pierit 42 de localnici. Acum, ruinele acestei clădiri din Borodianka au ceva special – un graffiti al celebrului artist britanic Banksy, cu o gimnastă care simbolizează fragilitatea ucrainenilor în fața războiului.

Gheorghii Erko, primarul interimar al oraşului Borodianka: „Ne mândrim cu faptul că acest artist cunoscut ne-a dăruit aceste creaţii. Lumea va afla astfel despre problemele noastre şi poate că asta va contribui la reconstrucţia oraşului nostru.„

Nu departe de gimnasta lui Banksy, un alt graffiti atribuit artistului a rămas neatins de explozii. E imaginea unui copil care pune la pământ un luptător de judo adult, în care poate fi recunoscut președintele Rusiei. Deși nu a fost revendicată de Banksy, valoarea imaginii nu stă în originalitatea ei, ci în mesajul de rezistență pe care-l transmite oamenilor din Borodianka.