Case pline de noroaie, nopți nedormite, durere și neputință. Imagini copleșitoare în urma dezastrului lăsat de ape

19 September 2024, 14:46 (actualizat 19 September 2024, 18:23)

Disperare și durere, lacrimi și amar, dar și speranţă pentru viitor când văd că acum nu sunt singuri. Toate le trăiesc în aceste zile oamenii din cele 24 de localităţi din Galaţi, greu loviţi de forţa naturii dar și de dezinteresul autorităţilor. Au fost lăsaţi fără apărare în faţa ploilor şi a apelor care s-au adunat de pe dealuri și din albiile pâraielor și care, în câteva clipe le-au transformat traiul în coşmar. Acum luptă din răsputeri să-şi ia viețile înapoi şi să le reconstruiască. Muncesc în case şi în curţi, că să le cureţe, dar stau cu ochii spre cer, rugându-se să nu mai vină alt potop. Echipele TVR care sunt alături de sinistraţi au filmat imagini și mărturii impresionante.

Nici în șasea zi după potop, oamenii nu au găsit liniște. Doamna Ioana a pierdut tot. E din Pechea, acolo unde apele au fost cele mai mari. Casele nu mai au uși sau ferestre, păturile și mobila din bucătarii au fost luate de viitură, dulapurile cu haine sunt pline de mâl. Oamenii nu mai au speranță și nici putere.

”Doamne, m-a legat băiatul de stâlpu ista ca să nu mă ia apa și striga la mine: Mama unde ești. Eu strigam la el: Viorel, unde ești? A fost groază, groază. (întrebare reporter n.r.: Ați reușit să vă odihniți?) Nu vă spun, pot să pui capul pe pernă când știi ce-i la tine? Este foarte greu. Cine vrea să ne înțeleagă, să ne înțeleagă.”

Urmează încă o noapte dură pentru oamenii din zona Galațiului. Dorm în casele goale, pe paturi improvizate din hainele pe care au apucat să le spele și să le usuce în scurtele reprize de soare din aceste zile cu o lungă serie de coduri de ploaie.

”Aici se vede apa care a venit de pe pârâul Guru de aici. Astă vară era un pârăiaș care nici nu se vedea. Cea mai mare chestie, sunt cel mai bucuros că suntem în viață. Restul le facem, Dumnezeu ne dă putere!”

Didina și Niculai sunt din Cudalbi. Au reușit să îl salveze pe tatăl de 92 de ani. Dacă nu ar fi fost acasă când au venit șuvoaiele, bătrânul ar fi murit, cu siguranță. E imobilizat la pat.

”Nici la dușmanii mei nu doresc ce am văzut eu cu ochii mei acuma. (întrebare reporter n.r.: Acum, de ce aveți nevoie?) Vai, prima dată să mă odihnesc, să prind putere și după aceea să vedem.”

În casa încă plină de noroi, o icoană de pe perete, singura rămasă neatinsă de ape, stă martoră a suferinței prin care trec și acum localnicii din satele inundate.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă